Pareri despre ArtMania 2012

- Buna, eu sunt Vlad si sunt un cavaler rotund!
- Buna Vlad!

Da, simt nevoia sa ma prezint, avand in vedere perioada incredibila de cand nu am mai postat aici. Banuiesc ca e destul de trist faptul ca articolul referitor la ArtMania 2011 se afla la doar 9 postari "in spate", insa ma linistesc cu o expresie, pe cat de simpla, pe atat de eficienta: asta e! :D

Banuiesc ca stiti ce trupe au concertat anul acesta la ArtMania 2012, asa ca, dupa cum sugereaza si titlul articolului, in minutele ce urmeaza voi incerca sa-mi dau cu parerea referitor la cum a fost aceasta a 7-a editie a festivalului. In cazul in care nu stiti ce "s-a mancat" la ArtMania anul acesta, aveti aici un articol care va prezinta meniul.

Asa cum am mai spus in materialul de "preview" (adica link-ul de mai sus), editia de anul acesta a festivalului ArtMania se anunta mult mai reusita si mai interesanta decat cea de anul trecut si, intr-un scenariu usor optimist, speram sa fie cel putin la fel de ok ca editia din 2010. Verdictul? Am avut dreptate cu scenariul optimist, ArtMania 2012 mi s-a parut un real succes, lucru care poate fi confirmat de aproape toata lumea care a participat - mai putin de cei care au impresii de "roacher(ã) elitist(ã) si adevarat(ã) care nu asculta decat metal adevarat". Da, au fost si dinastia pe acolo, insa haideti sa ne aducem aminte impreuna de expresia simpla si eficienta mentionata in introducere: asta e!

Planificasem ca ziua de vineri, 10 august sa fie doar o simpla zi de incalzire pentru mine, zi in care sa intru in atmosfera festivalului, zi in care sa vad ce persoane cunoscute participa la festival and so on. Din pacate, am ratat prima trupa care a concertat pe scena principala, Trail of Tears si sincer, regret acest lucru. Insa repertoriul suedezilor de la Deathstars a rezolvat problema. Chiar daca nu i-am ascultat cu atentie, fragmentele de piesa la care am fost atent au sunat bine. A urmat apoi trupa care practic, m-a determinat sa particip si vineri la concerte: Epica. La fel cum sugereaza si numele formatiei, concertul lor a fost pur si simplu EPIC! Nu pot spune ca eram un fan al trupei, insa dupa ce i-am ascultat live, parca regret putin acest lucru. Imbinarea riff-urilor de chitara, a elementelor simfonice si vocea angelica a solistei Simone Simons gâdilã timpanele intr-un mod incredibil de placut, iar daca va temeti ca Epica e doar o alta formatie de symphonic gothic metal va anunt ca multe piese au parte si de fragmente mai dure, insotite de vocea chitaristului Mark Jansen, fondatorul trupei. Sincer, chiar mi-a parut rau ca reprezentia celor de la Epica s-a terminat si mi-a parut rau ca nu am tratat cu mai multa importanta concertul lor. But guess what: asta e! (poate vor reveni in curand pe meleagurile noastre si atunci o sa ma revansez).

Nu prea vreau sa vorbesc despre ultima trupa care a concertat vineri pentru ca ar trebui sa folosesc multe caractere de genul "#@%^*" (if you catch my drift)...deci, Die Toten Hosen (= Pantaloni morti) a fost ultima formatie prezenta vineri seara la ArtMania. O trupa germana (you don't say) cu vechime, clasificata ca si punk...o trupa germana care se pare ca nu stie sa vorbeasca engleza, chiar daca unele fraze au fost rostite la inceput pe limba britanicilor / americanilor: probabil ca solistul a incercat din rasputeri sa comunice cu tot publicul (nu doar cu cel cunoscator de limba germana) si din aceasta cauza a inceput unele fraze pe engleza...insa la jumatatea propozitiei, pe nenea solistul il loveste amnezia si comuta rapid canalul pe Deutsche Welle - adica o ardea pe germana de parca se pregatea sa instaureze al 4-lea Reich...lipsea insa zvastica de pe fundal. Recunosc ca mi-ar fi placut sa inteleg ce tot latra pe scena, pentru ca asta ar fi presupus cunostiinte avansate in germana, ceea ce ar fi fost un bonus pentru mine...dar nu am invatat germana asa ca asta e!
Lasand la o parte aspectul "geopolitic" al formatiei, trupa asta nu prea avea ce cauta in contextul festivalului ArtMania. Se potriveau "ca nuca in perete". Sunt aproape sigur ca prezenta lor in cadrul festivalului s-a datorat colaborarii organizatorilor ArtMania cu cei de la Harley Davidson (Bucuresti), altfel nu-mi explic prezenta nemtilor la festival. Cat despre muzica lor, n-am ce spune pentru ca nu-mi place, nu stiu cu cine sa-i compar si nici nu i-am ascultat. La concertul lor, eu inca mai auzeam vocea angelica a solistei de la Epica si ma pregateam sufleteste pentru ziua de sambata. 

A venit si ziua de sambata. Reprezentatiile au inceput mai repede de aceasta data, astfel ca, nu am prins decat  ultima parte a concertului finlandezilor de la Poets of the Fall. Insa, pentru ca norocul tine cu cei puternici (si modesti), piesele care le stiam de la acestia si care imi placeau cu adevarat, au fost cantate exact in ultima parte a recitalului, astfel ca nu am regrete. Singura chestie care mi s-a parut aiurea, din partea lor, a fost rugamintea adresata publicului, un fel de "strigati Poets of the Fall!"...really? But why? Lasa-i ca striga ei daca o sa le placa incredibil de mult concertul vostru. Anyway, ma bucur ca am ascultat piesele care ma interesau in mod expres: Late Goodbye si Carnival of Rust. Am chiulit de la concertul Delain, pentru a face o mica escala in "biserica de metal", asa ca nu pot sa ma pronunt asupra recitalului acestora. Daca aveti informatii sau pareri, sariti la comentarii. Am revenit insa la fix din "Metal Church" pentru concertul Edguy si My Dying Bride.
Mi-a placut destul de mult concertul celor de la Edguy mai ales pentru faptul ca au comunicat cu publicul si au fost energici...nici nu se putea altfel, doar e power metal, ce naiba? Culmea culmilor...Edguy sunt tot din germania, insa stiu si engleza, spre deosebire de ultra-nationalistii de la Die Toten Hosen. Socant, nu-i asa? Lasand la o parte ironiile la adresa "pantalonilor morti" (pentru ca nu vreau sa-mi pun fanii lor in cap), Edguy au facut exact ce ma asteptam: au cantat bine, au fost energici si au incalzit atmosfera.

Despre My Dying Bride, mai are rost sa va povestesc? Sunt subiectiv si poate chiar maniac cand vine vorba de trupa britanica, dar ma bucura faptul ca nu sunt singurul care este asa. Credeam ca acestia participa la festival in acest an, pentru a promova noul lor album care este programat pentru lansare in octombrie, insa m-am inselat. Defapt, conform spuselor solostului, acestia au lasat deoparte inregistrarile pentru noul album, pentru a sustine concertul din Sibiu, fapt dovededit si de programul afisat la ei pe site (ArtMania fiind singurul festival la care acestia participa in aceasta perioada). Concertul celor de la My Dying Bride a reprezentat punctul culminant al festivalului pentru mine si nu am fost dezamagit nici o secunda de prestatia acestora. De la tinuta "office" adoptata de Aaron, pana la piesele cantate, nu prea aveai ce minusuri sa gasesti demonstratiei de doom-metal de pe scena. Formatia a cantat piesele sale de rezistenta din intreaga discografie si ce este de apreciat este ca acestea au sunat exact ca pe albume. Evident, concertul s-a terminat prea devreme, pentru mine...insa avem promisiunea ca "in a couple of years" MDB o sa se intoarca pentru a-si promova albumul care sta pregatit pentru lansare.
Cat despre ce-i care se plang ca MDB au participat deja de prea multe ori la acest festival (anul acesta, fiind a 3-a aparitie) nu am ce sa le transmit decat urari de "bine". Personal, incadrez persoanele care au ceva impotriva acestor reveniri, in categoria de "roacheri elitisti si adevarati care nu asculta decat metal adevarat" si sincer, nu vreau sa mai scriu nimic referitor la acestia pentru ca e pacat sa ocup spatiu pe blog cu textul care ar fi dedicat lor.

Si uite asa s-a incheiat inca o editie a festivalului ArtMania. Ca de obicei, sunt lovit de nostalgie cand vad cum Piata Mare a orasului revine la normal si se afunda intr-o liniste aproape deranjanta, perturbata doar de clopotele bisericilor din zona...e un contrast imens fata de cum a fost weekendul concertelor. Nu pot sa ma laud ca am participat la toate editiile ArtMania, dar pot sa ma laud ca nu am fost dezamagit niciodata de editiile la care am participat. Asteptam cu nerabdare meniul pentru anul viitor! Pana atunci, stay metal! \m/

Citeste mai mult

Virus pe Facebook

Potrivit realitatea.net, reteaua de socializare Facebook a fost infestata cu un virus numit Ramnit, responsabil pana in momentul de fata pentru furtul a peste 45.000 de parole ale conturilor de facebook.

Pentru a nu cadea victima virusului, specialistii va sugereaza sa nu accesati orice link care il primiti de la contacte, cu atat mai mult daca nu cunoasteti personal individul care v-a trimis link-ul.

Mai multe detalii aici.


Fac ce fac si tot scriu de "rau" despre facesux, s-ar zice ca am ceva cu el :D. 
Serios acum, daca e adevarata faza cu virusul si modul sau de raspandire, ar fi recomandabil sa nu dati clickuri inconstiente pe linkuri care vin "din senin", pentru ca nimeni in lumea asta, pe net sau in viata reala,  nu incearca sa va faca un bine PE GRATIS...really now!

Citeste mai mult

Noile functii din "Blogger"

Hai sa fac si eu putin pe "cunoscatorul" si pe "expertul" si sa va atrag atentia asupra unor functii ale platformei "Blogger" care au fost implementate relativ de curand si care, poate v-au lasat cateva semne de intrebare.

Spuneam de noile functii "Blogger" ca au fost implementate "relativ de curand" pentru ca sincer sa fiu, nu stiu data anume cand acestea au fost puse la dispozitia blogger-ilor, eu insumi descoperindu-le accidental, in timp ce cotrobãiam prin noua interfata a platformei.

Si uite asa deja am mentionat aproape involuntar, prima "functie" a blogger-ului, "proaspat" adaugata. Desi functie nu este denumirea propice, nu ma mai complic sa ii spun altfel. Deci, cine nu a trecut inca la noua interfata a culiselor "Blogger" este invitat sa o faca.
Chiar daca initial mi s-a parut mai putin intuitiva decat cea veche si m-am simtit dezorientat, dupa o saptamana de cand am adoptat facelift-ul, situatia se schimbase radical si nici nu concepeam sa ma intorc la vechea interfata.
Principalul motiv pentru care m-am simtit dezorientat este dat de faptul ca noua interfata este organizata sub forma de meniuri si submeniuri, in timp ce, varianta arhaica era organizata sub forma de tab-uri.
Asadar, parerea mea este ca noua interfata blogger merita testata si eventual "adoptata", chiar daca poate la inceput vi se pare mai greoaie, o sa va invatati cu ea extrem de rapid si in plus de asta, mai devreme sau mai tarziu va trebui sa renuntati la cea veche, banuiesc ca intr-o buna zi singura care va fi disponibila va fi cea "moderna".

A 2-a functionalitate, "proaspat" implementata in Blogger ofera posibilitatea administratorului sa-si aleaga un favicon* fara sa fie nevoit sa scormoneasca prin codul-sursa al blogului (asa cum am fost noi nevoiti cand am "fabricat" Masa Cavalerilor Rotunzi). Asadar, va puteti alege favicon-ul, accesand gadgetu-ul respectiv care il la optiunea "Aspect" din meniu.

* favicon (favorites icon) - iconita asocitata cu site-ul / blogul vostru si care apare in dreptul numelui acestuia, teoretic peste tot pe unde apare si site-ul vostru (blogroll, tab-uri, bara de adrese, etc); utila daca doriti sa va personalizati blog-ul pana la cele mai mici detalii si sa-i oferiti o identitate / un caracter unic (ce sanse sunt sa fie 2 bloguri cu acelasi favicon?).

______________________________________________________________________________

A 3-a functie blogger, si una care intr-adevar mi-a facut placere sa o vad adaugata, ne ofera posibilitatea de a insera un break (pauza de inceput) in articolele scrise. Desi, aici pe Masa aveam implementat ceva asemanator direct din codul sursa, aceasta functie m-a scutit de multa munca in ceea ce priveste implementarea ei pe blogul personal.

Ce face mai exact acest break? In momentul in care apelati la functia break, editorul de texte va insera automat un rand gol intre paragrafe, dar in acelasi timp, datorita unui script, va face ca pe pagina principala a blogului, sa fie vizibil doar textul care l-ati scris pana in momentul respectiv, restul putand fi accesat urmand un link generat automat. 

Pe langa faptul ca va ofera posibilitatea de a afisa pe prima pagina doar paragraful de introducere sau un scurt rezumat al articolului, implicit veti avea posibilitatea de a afisa mult mai multe postari pe pagina Home a blogului fara a-i mari dimnesiunile (pentru ca vor fi afisate doar paragrafele care le-ati ales). Persoanele care s-au aratat interesate sau captivate de articol (sau introducerea care ati facut-o) au posibilitatea sa "citeasca mai departe" accesand link-ul generat de catre functie, care ii va redirectiona pe pagina postarii propriu-zise.  

Daca nu ati inteles nimic din ce m-am chinuit eu sa explic pe aici, mai pe scurt: functia va face ca blogul vostru (sau cel putin pagina principala) sa arate ca acest blog (d.p.d.v. al formatarii textului), doar ca veti putea alege pentru fiecare articol in parte cat lasati sa "se vada" pe home-page si cat lasati "ascuns" doar pentru cititorii interesati (in cazul acestui blog, daca nu folosim aceasta functie, la fiecare articol va fi vizibil pe home-page un numar predefinit de caractere). 

In fine, ultima "functie" blogger despre care am planificat sa vorbesc, probabil cea mai recent implementata si cea mai spectaculoasa: vizualizarile dinamice (din nou, este impropriu spus functie, dar momentan nu gasesc o denumire mai potrivita asa ca o lasam asa).

Vizualizarile dinamice sunt defapt niste layout-uri facute de catre baietii de la blogger, extrem de interesante, versatile si moderne. Practic, daca va decideti sa folositi un layout de genul (sau o vizualizare dinamica, asa cum e tradusa in romana), veti beneficia de cele mai moderne si mai avansate tehnici de navigat pe web, DAAR veti pierde absolut toate setarile, aranjamentele, gadeturile, bannerele si culorile folosite odinioara si deasemenea, codul HTML nu va fi accesibil. 

Din cate am inteles, aceste layout-uri sunt inca in faza de testare sau lansare provizorie, dar sincer nu stiu cine va renunta la toate mentionate mai sus, doar pentru a avea un blog "dinamic" (i mean seriously, blog fara blogroll, fara arhiva, fara bannere? No thanx!).

Totusi ideea din spatele acestor "vizualizari dinamice" este destul de interesanta. Practic, articolele voastre si tot continutul blog-ului, va fi accesat in mod dinamic in timp ce va plimbati cu mouse-ul pe bara de scroll, avand astfel posibilitatea sa "coborati" pe pagina pana la articolul inaugural al blog-ului, fara sa fiti nevoiti sa asteptati incarcarea paginii sau sa "sapati" in arhiva. Totusi daca aveti un blog bogat in continut, pana tot dati "scroll down" sa ajungeti la prima postare (nu stiu de ce ati face asta, insa dau si eu un exemplu), banuiesc ca ar fi mai simplu sa dati 2 clickuri in arhiva si sa asteptati 5 secunde pana se incarca pagina respectiva. 

In total sunt 7 astfel de noi layout-uri, fiecare cu plusurile si minusurile sale. Unele par a fi facute special pentru bloguri foto, altele special pentru bloguri doar cu text. 

Chiar daca avem posibilitatea sa ne alegem o imagine de fundal (prestabilita), o imagine pentru prim-plan, culoarea si fontul textului si alte maruntisuri de genul, raman la parerea ca "vizualizarile dinamice" sunt foarte foarte putin personalizabile (exista cumva cuvantul asta? daca nu, l-am inventat acum). In cazul in care, baietii harnici si inteligenti de la "Blogger" nu vin cu un pachet mai bogat de optiuni si cateva imbunatatiri, sunt curios cine va adopta acest look modern, renuntand totodata la tot ceea  ce oferea o oarecare identitate / personalitate blogului sau.

Si ca sa vedeti ce baiat altruist sunt, va zic un secret legat de vizualizarile dinamice: daca sunteti curiosi si vreti sa aveti o oarecare idee despre cum ar arata blogul vostru in varianta "moderna" tot ce trebuie sa faceti este sa adaugati textul " /view " dupa adresa blogului vostru (bineinteles fara ghilimele). Ulterior veti fi redirectionati catre o adresa de forma "[adresa blogului vostru]/view/siderbar", sidebar fiind una din vizualizarile dinamice. De acolo, puteti sa testati toate cele 7 layout-uri, printr-un simplu click de mouse...si ce-i si mai interesant este ca blogul vostru nu va suferi nici o modificare, nu riscati stergerea sau modificarea aspectului, dar ce-i drept, nici nu puteti sa-l vizualizati dinamic decat in culorile de baza (fundal alb, text negru). Cu placere!

Acum ca v-am spus secretul, aveti si voi o mica datorie la mine (doar nu credeati ca sunt chiar atat de altruist): datoria voastra este sa-mi spuneti care din functiile enumerate vi se pare cea mai utila, care aveti de gand s-o testati sau care din ele ati aplicat-o deja? 

  

Citeste mai mult

Suntem supravegheati?

Daca tot am comutat pe subiectul "Astronomie", gratie materialului scris de domnita Andrushka, si avem o categorie speciala pentru acesta stiinta (care pe mine m-a atras dintotdeauna) am decis sa-mi  fac revenirea (temporara) pe Masa cu un articol pe aceeiasi tema.

De data aceasta insa, nu vom "merge" la 600 de ani lumina de Pamant, ci vom arunca o privire asupra planetei Mercur, mai precis, asupra a ceea ce s-a intamplat in "vecinatatea" acesteia, pe data de 1 decembrie, anul curent cand nava spatiala STEREO, apartinand NASA, a surprins o "emisie de masa coronala" (coronal mass ejection - CME) provenita evident, de la soare (stiu ca suna ca naiba in romana dar ce sa fac?).
In linii mari, CME-urile reprezinta practic "intensificari" ale vantului solar, sunt formate din cantitati imenese plasma, electroni, protoni si sunt insotite de radiatie electromagnetica.

CME-urile sunt ceva obisnuit in activitatea solara, insa de ce este aceasta speciala?
CME-ul care a invaluit planeta Mercur intr-o masa de plasma si radiatii a dezvaluit un "obiect" de marime ceva mai redusa decat planeta, care se afla in imediata vecinatate a acesteia. Obiectul a putut fi observat doar cand "valul" de materie solara a trecut peste el, fiind practic invizibil inaintea acelui moment.

Banuiesc ca este evident unde ma indrept cu acest articol, nu?
Entuziastii OZN-urilor (sau cei care cauta senzationalul in fenomene normale ale naturii, cum i-ar numi unii) au sarit ca arsi cand au vazut imaginile, sustinand ca este vorba despre o nava extraterestra imensa care a fost expusa datorita tsunami-ului de plasma care a invaluit-o.
Scepticii vor spune ca este vorba de un alt obiect / corp ceresc, si ca exista o explicatie logica pentru imaginile care le veti vedea mai jos. Din putinele mele cunostiinte din domeniu, pot sa va spun fara ezitare ca obiectul care brusc a devenit "stralucitor" nu poate fi un asteroid, meteorit sau cometa, deoarece pare sa fie static, in timp ce, corpurile mentionate anterior s-ar fi deplasat cu o viteza suficient de mare in intervalul de timp filmat incat sa poate fi observabila miscarea lor.

Oficialii NASA au venit evident cu explicatiile lor, mai mult sau mai putin credibile (ramane la latitudinea fiecaruia sa creada sau nu). Acestia au argumentat ca ceea ce s-a putut vedea pe imagini este defapt un "artefact" al prelucrarii imaginilor. Mai precis, din cauza ca cercetatorii lor au fost nevoiti sa observe emisia coronala pe durata unei zile intregi (perioada in care Mercur si-a schimba pozitia) si pentru ca a fost necesara filtrarea luminii din fundal, spot-ul luminos nu este decat planeta Mercur in pozitia in care se afla in momentul in care a fost invadata de catre plasma solara.
Explicatia mi s-a parut destul de incalcita, dar am reusit sa fac o analogie cu un fenomen des intalnit in fotografie: timpul de expunere. Daca setati timpul de expunere al aparatului foto sa fie ceva mai "lung" si miscati o sursa de lumina prin fata camerei, in fotografia rezultata ar aparea o dârã de lumina lasata in urma de sursa voastra de lumina.

Adeptii fenomenului OZN sustin ca, daca imaginile ar fi suferit ajustarile si modificarile mentionate de oficialii NASA, planeta Mercur ar fi trebuit sa apara ca doua filamente de lumina, nu ca un glob alungit.
Pana una alta fiecare crede ce vrea, insa eu m-am plictisit de explicatiile celor de la NASA, care de cele mai multe ori "invinuiesc" efectele secundare ale procesarii imaginilor pentru aparitiile ciudate prinse de catre obiectiv.
Ce ar fi sa furnizati o perioada de timp imaginile neprelucrate sa vedem si noi cum arata cu adevarat spatiul cosmic?...sa nu mai folositi procesarea imaginilor ca si scuza / explicatie.

Video-ul despre care vorbeam il puteti vedea aici (adevarul e ca si tipul care a postat acel clip video este cam prea entuziasmat):



Mai multe detalii (pentru curiosi): aici, aici si aici.

PS: Nu  m-am putut abtine :)) (via cheezburger.com):

Citeste mai mult

Despre Festivalul Medieval 2011 din Sibiu

Pentru ca am fost plecat din oras in weekend, am ajuns pe ultima suta de metrii la Festivalul Medieval din Sibiu, editia 2011. Dupa cum am mai mentionat pe blog-ul personal, nu stiu cum am reusit ca in ultimii 3-4 sau poate chiar 5 ani sa ratez editiile Festivalului din Sibiu dar nici nu stau acum sa despic firul in patru.
Puteti citi o alta parere, nu mult diferita fata de a mea, plus cateva detalii despre ziua de vineri, aici.

Duminica la amiaz am revenit in oras dupa o mica excursie si am mers atã in Piata Mare pentru "a lua pulsul" Festivalului.
Din pacate, nu prea am avut ce vedea (d.p.d.v. al decorurilor) in afara de o spanzuratoare si o cãruta. Un perimetru aproape cat toata Piata Mare, delimitat de doua cercuri concentrice formate din tarabe, stabilea zona in care s-a desfasurat Festivalul...nu cred ca trebuie sa mai spun ce se gaseau la tarabe: magneti de frigider, briz-brizuri, chitibusuri, "bijuterii" si cateva standuri cu dulciuri...clasic shits. Slabut ca si amenajare, ca si decor, atmosfera destul de letargica, poate si din cauza caldurii. Tin minte ca anul trecut am vazut cateva imagini pe net in care se puteau observa 2 porti de lemn, in marime naturala presupun, amplasate la intarile in Piata Mare. Asa da decor, dar nici vorba de astfel de elemente anul acesta. Nu vreau sa spun ca tot farmecul Festivalului statea in 2 porti de lemn, dar ar fi fost o atmosfera si un feeling mai real, pentru ca oferea sentimentul de unitate, de transformare: veneai din secolul XXI, intrai pe sub arcul portii si te trezeai in Evul Mediu. In editia din 2011 am avut mai degraba impresia ca am ajuns la târg nu in Evul Mediu.
La un moment dat, pe scena a urlat un nene anuntând ca urmeaza o piesa comica de teatru; draguta initiativa sau ideea, cum vreti sa-i spuneti, pentru ca nu ai oricand sansa de a asista in Piata Mare la o piesa de teatru...dar caldura si oboseala au invins si n-am mai stat sa vedem actul teatral.
Am revenit cu forte proaspete pe la ora 22:00, pentru a asista la concertul germanilor de la Corvus Corax. Am fost foarte incantat cand am auzit ca vin nemtii astia pe la noi sa concerteze in incheierea Festivalului, dat fiind faptul ca stiam cateva piese de-ale lor, de pe vremuri. Insa, imaginea mea despre compozitia lor muzicala si piesele acestora nu a avut multe puncte comune fata de cum au sunat pe scena. Stiam ca baietii folosesc instrumente traditionale medievale, dar nu credeam ca folosesc doar cimpoaie (sau alt instrument de suflat foarte asemanator) si tobe. Din cate imi aminteam, aveau si vreo 2 vocaliste, plus o gama mult mai variata de instrumente si de melodii. Probabil au avut ceva colaboratori cu ajutorul carora au scos piesele care le stiam eu, altfel, m-am cam plictisit dupa vreo jumatate de ora de concert dominat copios de tobe si cimpoaie. Nu sunau rau, iar din cand in cand un oarecare membru al trupei folosea alt instrument decat cele predominante, dar asta se intampla doar pe pasaje scurte din piese, asa ca, d.p.d.v. muzical, mi s-au parut destul de monotoni. Insa au stiut sa faca atmosfera si sa o intretinta, s-a putut observa ca isi pun osul la contributie sa distreze lumea si chiar au incercat cateva vorbe pe romana, pronuntate perfect: "acesta este un cantec pentru bãut!" .....YEEEEEEEEEEE the crowd goes wild! Concertul nu a fost rau, dar cred m-am asteptat eu la prea mult.
Oricum, nu am stat pana la final, pentru ca aveam un pet de BR care necesita atentia noastra urgenta. Spre surprinderea mea, artificiile au lipsit cu desavarsire, fapt ce mi-a sugerat ca editia aceasta a fost ceva mai saraca in fonduri decat in trecut. Paradoxal, pentru ca nu cred ca germanii de la Corvus Corax au venit pana aici pe ochi frumosi.

Acum am realizat ca, desi nu am ratat tot Festivalul, nici nu pot spune ca am fost in fiecare zi sa vad ce si cum...poate la anul o sa se potriveasca lucrurile in asa fel incat sa pot spune ca intr-adevar am fost la Festivalul Medieval din Sibiu. Daca aveti ceva detalii despre cum au fost primele doua zile, astept sa va dati cu parerea la comentarii.

Ce pot spune ca m-a intrigat / deranjat intr-o oarecare masura a fost numarul de "argintari" prezenti la tarabe. Nu as vrea sa par rasist, nici discriminator, nici incuiat, dar cand vezi ca din 4-5 tarabe (cel putin pe o parte a perimetrului), una este cu vanzatori de etnie care vor sa-ti bage pe gat un lant ca de ancora "autentic" te cam saturi. E festival medieval sau etinco-cultural?
Poate nu as fi observat asta sau nu m-ar fi deranjat, dar anul trecut la Targul Olarilor, si eu fraier, mi-am luat o teapa cu un nenicã dinasta ce mi-a vandut o tinichea "de argint" care dupa 2 saptamani imi colorase pielea verde ;).
Si dupa, se mai mira de ce sunt vazuti cu ochi rai...demonstrati-mi contrariul, si nu o persoana, doua (pentru ca se intampla sa cunosc pe cineva de etnie care da clasa romanilor), ci macar un grup bine definit al comunitatii voastre.

Anyway, as minti daca as afirma ca Festivalul Medieval de la Sibiu a rupt gura targului...nu cred ca a fost slab, dar nici distractiv sau entuziasmant, concertele ce au mai condimentat gustul anost, presupun, altfel cu mult sub editia precedenta, din putinele imagini care le-am vazut pe net de atunci si luand in considerare si parerea altora. Poate mai mult la anul, eu tot duc speranta ca vor mai monta portile la intrare :D

Citeste mai mult

Cateva ganduri despre ArtMania 2011

V-am spus eu, Masa Cavalerilor Rotunzi = blog de si despre festivaluri muzicale in aceasta vara.

Dupa cum probabil stiti, cel putin lumea interesata stie, in weekendul acesta debuteaza concertele din cadrul festivalului ArtMania, aci in satucul nostru simpatic, Sibiu. Chiar daca am fost la ultimele doua editii si nu pot sa zic ca nu mi-a placut, anul acesta am decis sa zic pas...din mai multe motive.

De fiecare data cand am participat sau am vrut sa particip la concertele ArtMania, am facut-o pentru una din trupele invitate (no shit captain Obvious), nu pentru expozitiile de arta, nu pentru nush ce proiectii de filme, nu, nu si nu. 

Vreau sa spun defapt ca rareori organizatorii au adus mai mult de 2-3 trupe care sa merite cheltuiala si entuziasmul (la fel ca si la articolul despre OST Mountain Fest 2011, puteti sa ma faceti "ieftin" really don't care). Se pare ca suma de 180 de lei este pretul standard pentru festivalurile de muzica de anul acesta, cred ca si la Peninsula tot atat costa un abonament cumparat "pe ultima suta de metrii", atat a costat si la OST si atat costa si la ArtMania. 

Desi trupele aduse au rezonanta internationala si nu as putea spune ca sunt necunoscute (ca in cazul OST), totusi,  reteta nu este "revolutionara" si nici nu prezinta extrem de mult interes (aici vorbesc strict din punctul meu de vedere pentru ca nu cred ca vor duce lipsa de spectatori). Dar oricum, ca in fiecare an, la concertele trupelor de "headline" se va umple subit Piata Mare a orasului cu multa lume care intra pe moka, doar pentru a da impresia unui concert epic.

Revenind la trupele care ma interesau, fie ca a fost vorba de Haggard (care nu au mai venit) si My Dying Bride in 2007, fie ca a fost vorba de Opeth si My Dying Bride (again) in 2009 sau de Dark Tranquility si Kamelot in 2010, in toti acesti ani, trupele mentionate mai sus au starnit in mine dorinta de a cumpara un bilet si de a lua parte la concert. Ei bine anul asta nu exista nicio astfel de trupa, singurele formatii invitate care, cat de cat m-ar interesa sa le aud, nu neaparat sa le vad find Helloween si Lacrimas Profundere.

Am sa incerc sa evit discutia interminabila despre gusturile muzicale, ARTMania a fost, este si va fi un festival de muzica, numita generic metal. Sunt de acord ca toti fanii acestui gen muzical (inclusiv eu) ar trebui sa fie recunoscatori pentru existenta unui astfel de festival, insa asta nu inseamna ca totul e perfect si ca nu sunt lucruri care trebuie imbunatatie. Ideile prezentate aici repreiznta strict parerea mea si punctul meu de vedere. Just your ordinary metalhead here :).

Acestea fiind spuse, trupele / artistii care vor concerta anul acesta la ArtMania, sunt:

- Tarja Turunen (ex Nightwish): nu imi mai prezinta demult interes, colaborarea cu Nightwish a fost una incununata de succes, insa din punctul meu de vedere, 90% dintre piesele artistei suna la fel. Nu vreau sa neg faptul ca are o prezenta scenica deosebita si o voce incredibila (yeah right) dar chiar m-am saturat de vocea feminina aproape omniprezenta in gothic rock...si nu-i chiar asa de hot precum pretind unii.

- Helloween: as fi vrut sa-i vad pe nemtii acestia doar pentru vechimea care o au pe scena metal, dar o sa ma multumesc si cu o auditie din zona vip (din spatele gardului, pe moka).

- Sonata Arctica: cunosc prea putine piese ale finlandezilor, plac la multa lume dar nu mi se pare ca ies in evidenta cu ceva anume, iar mie stilul power metal mi se pare destul de monoton (poate ma insel, poate o sa ma injurati dar asta e parerea mea).

- Lacrimas Profundere: gothic metal din Germania care nu iese cu nimic din tiparul clasic, macar nu vom auzi vocea feminina omniprezenta in acest stil, poate ar fi meritat vazuti "de aproape" dar nu cred ca pot sa sustina un concert "life-changeing" pentru public (exceptand fanii inraiti, ofocurs).

- Lacuna Coil: chiar daca place la multa lume, nu mi se par ca "rup gura targului", insa au piese bune...a da, classic gothic chick voice, evident...paaaas! :)

- Republica: habar n-am ce cauta englejii astia la ArtMania de anul acesta. Clasificati ca si alternative rock, desi, conform wikipedia (long live!) ei au declarat ca stilul lor s-ar numi techno-pop punk rock, trupa care, au avut succes la sfarsitul anilor '90 cred ca este singura care nu prea se potriveste cu "decorul" ales anul acesta pentru festival. Daca toate celelalte trupe se asemanau si se potriveau sa cante in cadrul aceluiasi festival, Republica mi se par niste rocãrasi wanna-be orientati 150% spre comercial si spre un public tanar (alternative fans de pana in 19 ani), stilul lor potrivindu-se cu ce asculta adolescentii care se vor rebeli si teribilisti. Nu zic ca hit-ul lor no. 1, "Ready to Go" nu suna bine, dar e o cale lunga de la o piesa reusita pana la rangul de "trupa buna"...really!

Ca si o noutate, anul acesta organizatorii au amenajat si o zona de camping la cativa km. in afara  orasului spre padurea dumbrava, numita Sibiu Arena. Din auzite, acolo vor canta ceva trupe romanesti: Heavy Duty, Guerillas, Truda si, singurii care par interesanti, constãntenii de la Interitus Dei. Interesanta initativa, si totodata destul de ciudata.

Spun ciudata pentru ca nu vad de ce sa te complici sa organizezi concerte in doua locatii diferite aflate la o distanta destul de mare una de cealalta. Care ii rostul? De ce sa nu pui toate trupele la un loc, scutesti lumea de trambalealã si foarte probabil economisesti si niste bani. Economisesti niste bani => poti pune bilete mai ieftine => atragi mai multa lume (sper sa apreciati viziunea mea extrem de simplista asupra marketing-ului).

Anyway, cam atat cu ArtMania 2011...ma arunc in dus si cred ca dau si eu o tura pana in Piata Mare sa vad rockarimea, sa vad cum se uita oamenii ciudat la toti pletosii si roacheritzele cu bocanci si sa rad evident de cocalarii de ocazie care isi fac cruce si se stropesc cu busuioc "sfintit" cand vad atatia "satanisti" si "urlete" pe scena. Pentru toate astea, festivalul ArtMania merita toate laudele si admiratia, insa pentru trupele preponderent mediocre care le aduc an de an, not!

Citeste mai mult

Cum a fost la OST Mountain Fest 2011

Se pare ca noua tema principala a Mesei este data de festivalurile de muzica ale verii, cu o mica exceptie in care bineinteles faceam pe gigi-contra nemultumitul si revoltatul.
In fine, daca si asa a fost o chestie destul de spontana (ma refer la tematica sezoniera a Mesei) in articolul de fata am de gand sa scriu cate ceva despre editia din 2011 a OST Mountain Fest. Chiar daca evenimentul a avut loc in intervalul 22 - 24 iulie pentru ca sunt un lenes in ultima perioada (oare numai ultima perioada?) am cam intarziat cu acest review...daaaaaaaaaaaaaar ce mai conteaza, tot ma iubiti si asa, sper! (NOTTTTTTTT!!111).

Pentru ca am pomenit de chestii spontane, participarea mea extraordinara la OST Mountain Fest (modest mai sunt) a fost intr-adevar ultra spontana, in sensul ca am aflat cu mai putin de 24 de ore inainte de plecare ca voi merge...nu aveam de gand sa merg deoarece pretul exorbitant (cel putin pentru mine) al biletelor precum si "meniul" oferit de organizatori (a se citi trupele care participau) nu prea corespundeau cu pretentiile mele. Defapt nu le-as zice pretentii dar chiar nu-mi vine sa arunc asa cu banii ca sa vad 1231 de trupe no-name din cine stie ce tari, si vreo cateva trupe romanesti, mai mult sau mai putin bune. Trupele romanesti le pot vedea si cu ocazia evenimentelor mai izolate iar trupele straine nu prea imi vine sa le sustin doar asa ca sa fac pe groupie-ul. Asadar, cu putin noroc am facut rost de niste invitatii mai ieftine decat un bilet full-price, si mi-am zis ca ar fi culmea sa nu profit de ocazie.

Festivalul s-a tinut intr-o zona de camping la poalele cetatii Rasnov (~20 km de Brasov), in imediata apropiere a unei pensiuni care m-a determinat sa-mi fac planuri sa revin acolo. Zona chiar este draguta si, dupa parerea mea a fost aleasa destul de bine pentru un astfel de eveniment. Orasul Rasnov se afla la 10 minute de coborat din camping, pe strada Cetatii: asta in cazul in care ramaneai fara provizii (tigari si bere), dar magazinul in care am intrat pentru re-aprovizionare era destul de piperat. Nu stiu daca au adaptat preturile ptr. festival sau sunt asa tot timpul dar 7,5 lei un PET de timisoreana mi se pare cam mult. Acuma o sa-mi ziceti ca-s un "ieftin" ca ma plang de preturi...but what the heck, asta-i parerea mea, la mine in sat iesi mai ieftin cumparand aceleasi produse. Si va dati seama ca nu am parasit baza de operatiuni doar pentru UN pet. In fine, a meritat efortul mai ales ca cei de la intrare nu se chinuiau prea mult sa verifice daca aduci bautura din exterior: umbla vorba ca maram nu te lasa cu bautura "de afara" dar cand am facut ture iesind cu paharul de bere aproape gol si intorcându-ma cu el plin dupa nici un minut nu a bâzâit nimeni nimic...si nu a fost asa aglomerat incat sa zici ca nu ma recunosteau cei de la intrare (in intervalul de timp scurs de la iesire pana reveneam, treceau maxim 6-7 oameni pe acolo, asta in "ora de varf") deci nah...luati bã si beti!

Ca veni vorba de aglomeratie, tare ma tem ca festivalul acesta anual nu va prinde 4, 5 editii...foarte foarte putina lume si destul de low-fun . Din cate am citit pã veb, capul de afis al festivalului, elvetienii de la Samael au anulat concertul de la OST si cine isi cumparase deja bilete putea sa le inapoieze si sa-si primeasca banii inapoi. Nu stiu daca acesta a fost motivul, sau poate "meniul" cam slabut de care am mentionat, dar pe durata weekendului as fi generos daca as zice ca au fost 250 de oameni...hai sa nu fiu asa generos...200 de oameni, maxim. Ma organizatorilor, eu am inteles ca vreti sa aduceti trupe underground si ca vreti ca festivalul sa ramana unul pentru trupe underground, dar pentru asta pune si preturile in conformitate. Foarte putini sunt cei care ar plati un bilet full ca sa vada 30 de trupe cand, cu aceiasi bani, vad o trupa si buna...bine, aici intervine si discutia despre "gusturi muzicale" despre curente muzicale, etc.
Adevarul e ca trupele au fost in mare parte ok, si mie personal imi place genul de muzica promovat de OST Mountain Fest, dar pentru aia tot nu as fi dat 180 de lei (faceti-ma iar ieftin) pentru 3 zile de concerte cu 33 de trupe (da, le-am numarat de pe o lista afisata pe un site), dintre care mai mult de 3-4 nu sunt cunoscute decat de catre fanii locali. Si asa s-au ajuns la faze de genul "cine canta acuma?" , "cine-s astia ca -virgula sugerata prin pauza de vorbire- suna bine" si raspunsul primit era "nu stiu".

Din fericire, trupele romanesti au fost sustinute destul de energic de catre "numerosii" fani; pot spune fara sa mint ca nu ducem lipsa de initativa, dar avem si noi zeci de trupe care grohaie, guitzã si forjeaza chitarile in acelasi ritm piesa de piesa incat absolut te plictisesc. Din fericire avem si trupe cu cojones care grohaie si forjeaza chitarile dar stiu sa schimbe ritmul sa alterneze putin riff-urile, sa varieze putin melodiile incat iti starnesc interesul si sa te fac sa te rupi la un headbang (nu gangbang, perversilor!)...ca veni vorba, sunt eu patriot local dar Deliver the God din Brasov chiar au niste piese bune si acum ca am avut ocazia sa-i ascult cu atentie, categoric sunt trupa mea preferata de underground din Romania...pe langa asta, am baut cateva beri cu unul dintre membrii trupei si am ajuns la concluzia ca oamenii aia chiar stiu muzica si stiu ce sa faca ca sa scoata piese bune (sper sa nu sune a pupincurism, chiar nu-i cazul)...dar evident, sponsori si promovare din parti...asadar, greu cu arta in romania (indiferent daca este vorba de underground sau mainstream).

La naiba cu englejismele astea. Ce pot sa spun despre trupele straine? Defapt, mai bine incep cu ce nu pot spune. Nu pot spune cum s-au prezentat trupele care urmau sa concerteze in ultima seara pentru ca duminica dimineata ne-am strans cortul si am pornit spre gara din Brasov. Din ce am vazut pe iutub a plouat cu galeata asa ca, destul de probabil, cine a ramas pana la final a avut parte de un party-crash. Oricum de plouat a plouat inca de sambata seara deci vremea nu a fost tocmai prietenoasa cu "satanistii" veniti la aceasta manifestare oculta.
Anyway, ma bucur ca am descoperit o trupa italiana, talentata, care a scos doua albume de gothic doom a la' My Dying Bride si care se numesc The Forshadowing. Ii stiam asa "din auzite", evident de pe iutub, dar cei 5 membrii au cantat foarte foarte bine live, solistul are o voce perfecta pentru stilul lor si instrumental au totul pus bine la punct. Baietii astia m-au facut sa cred ca au si italienii trupe bune, nu doar digei gelati cu buline sclipitoare in urechi care "canta" housele (house + manele) si care scot 30 de albume anual...da ma stiu ca si Lacuna Coil sunt din italia, dar nu prea sun fan al vocilor feminine in piese "metal" (misoginule!). Mai trebuie mentionati si norvegienii de la Keep of Kalessin pentru spectacolul si energia care au avut-o, pe acorduri tipic nordice.

Deci, am vorbit despre trupe, despre zona, despre preturi ("huuooo ieftinule!"), am vorbit in general despre festival. Ce as mai avea de zis? Pai as vrea sa mai spun cateva vorbe despre spectatori. Dupa cum am mentionat, publicul a fost extrem de "numeros". Nu stiu voua, dar mie imi place la concerte sa vad macar zona din fata scenei plina, macar 6-7 randuri de oameni comasati dintr-o parte in alta a scenei. Din pacate acest lucru nu s-a intamplat la OST 2011 decat la aparitia trupelor ceva mai cunoscute (The Forshadowing, Keep of Kalessin - cat am vazut eu), in rest puteai sa te dai cu bicicleta in zona destinata spectatorilor.
Pe langa asta, acum poate e urat ce spun dar nu prea am vazut "oameni faini"...si uite asa ma complic singur pentru ca acum trebuie sa explic ce inseamna termenul de "oameni faini".
In primul rand NU se refera la aspectul fizic, e o notiune destul de abstracta. Un "om fain" este o persoana cu care abia astepti sa iesi la o bere, sa stai la o vorba si aceasta sa fie capabila sa poarte o conversatie pertinenta, sa o duca capu pentru asta. Un "om fain" e persoana care, desi poate o cunosti de cateva ore si bineinteles i-ai uitat numele, stai langa ea la concert iti aprinzi o tigare si o intrebi daca vrea, fara sa fi obligat sa faci asta, fara sa-ti para rau daca zice "da, meci!".
No in speranta ca ati inteles la ce ma refer cand zic "om fain", a naibii sa fiu daca am vazut asa oameni pe acolo, cu mici exceptii: am dat peste o cunostiinta mai veche din Sibiu, cu care am schimbat cateva vorbe intre concerte, si am cunoscut inca vreo 3 persoane la fata locului, care erau cu capul pe umeri si cu care puteai sa schimbi o vorba. In rest, nu stiu daca exista diferente majore intre o conventie a alcoolicilor anonimi si publicul  majoritar de la OST. Nu neaparat ca s-a baut in exces, what the heck (cine nu a baut?) dar e vorba de manifestarile necontrolate ale multora si a atitudinii lor, tipica pentru golanii si vagabonzii care urla noaptea pe strada...o fi fost de la aerul de munte! Si daca nu se incadrau in tiparul golãnasilor "de cartier" cu siguranta faceau parte din grupul de infumurati...care mai de care, nu stiau  cum sa se mai dea in spectacol si care cum sa para mai interesant, mai hardcore-ist si mai fan infocat al metalului "subpamântean" (ca sa nu o dau iar pe englejisme). Bineinteles, nu puteau sa lipseasca grupuletele de "bani gata", pentru ca se mirosea de la un kilometru asta...nu stiu voua dar mie nu mi-a placut niciodata genul de oameni, mai ales daca ai ajuns la o varsta la care poti sa pui osu pentru niste bani de buzunar...si bineinteles acum ar urma discutia celebra "poate ar vrea sa lucreze da nu au unde"...ma, nu stiu ce sa zic, pe unii parca se vede ca si daca ar avea unde sa lucreze tot nu ar face-o.
Poate va intrebati de ce critic si judec persoanele pentru cum sunt, pentru ce caracter au: ei bine, asa mi s-au parut mie diferitii spectatori pe care i-am observat la festival si, dupa principiile mele, nu prea au nimic in comun astfel de personaje cu muzica promovata de OST.
Din fericire, am avut cu cine schimba o vorba, am avut cu cine da un noroc si am avut de unde sa imprumut un foc pt. tigari, asadar nu ma pot plange de compania pe care am avuto.

Cam asta a fost povestioara cu OST Mountain Fest 2011, scrisa cu aproape 2 saptamani intarizere. Per total,  experienta a fost reusita mai ales prin prisma participarii ad-hoc la festival. Insa pe langa persoanele "faine" care le-am cunoscut, cea mai interesanta parte a excursiei a fost vizitarea efectiva a cetatii Rasnov, un obiectiv turistic deosebit si destul de bine pastrat (o parte a zidului era in renovare). In cetate am dat peste doua "mini-muzee" a caror proprietari sunt foarte primitori si amabili cu turistii (asa cum ar trebui sa si fie, de altfel)...chiar merita vizitat daca aveti drum incolo.

Citeste mai mult

De ce nu imi plac RObotzii

Avand in vedere ca cel mai proaspat cavaler rotund al mesei mi-a facut observatie ca doar el scrie pe aici (sincer avea dreptate), am zis sa renunt, din nou, o perioada la blogul personal si sa revin pe masa (nu pentru un nr. de striptease asa cum v-ati dori - or not - ci cu un material pe care il planific de multa vreme).


Asa cum am mentionat, aveam in plan acest articol de multa vreme, insa am tot amanat publicarea lui din varii motive. Ma astept sa-mi aud multe injuraturi, mai ales pentru cititorii ocazionali care dau pe aici accidental (de exemplu dintr-un search pe gugal) asadar, ca sa va scutesc de un efort, sariti peste tot carnatzul care am sa-l scriu si dati cu comentariile jignitoare, pentru ca va spun de acum nu imi place serialul "RObotzi".

Nu cred ca trebuie sa explic despre ce este vorba in serialul animat RObotzi, conceput si creat de echipa Creative Monkeyz, pentru ca sunt sigur ca stiti despre ce vorbesc. Bine, daca nu stiti despre ce vorbesc puteti sta linistiti ca nu ati pierdut mare lucru. Daca faceti parte dintre norocosii care habar nu aveti cu ce se mananca "RObotzii" va invit sa vizioanti 2-3 episoade (nu dureaza mai mult de 3 minute bucata) si  sa reveniti aici, macar din curiozitate sa vedeti ce am de bombãnit la adresa acestora (pe linkul de mai sus gasiti o rubrica unde se pot viziona toate episoadele).

Trebuie sa mentionez ca echipa care a creeat serialul sunt 2 tineri si o domnisoara din cluj, plus un sibian, mutat la poalele Feleacului special pentru acest proiect. Dupa cum ati putut observa echipa are un site bine pus la punct cu diferite rubrici si link-uri interesante. Sincer, desi serialul lor imi displace, site-ul este interesant si merita vizitat, gasiti si niste tutoriale gratis facute de catre echipa si alte chestii "free" pe care le puteti folosi cu programele prezentate la tutoriale. In fine, scopul articolului nu este sa fac reclama site-ului lor, insa am vrut sa evidentiez faptul ca apreciez ceea ce incearca sa faca echipa "maimutelor creative".

Nici ideea cu serialul "RObotzi" nu este rea; este ceva nou si original, cel putin pentru romania...pe langa volumul de munca destul de mare necesar crearii unui episod, trebuie luat in considerare si faptul ca acestea sunt distribuite gratuit, deci oamenii fac asta ca si un hobby, chit ca au si un formular pentru donatii acolo.

Am fost defazat cu acest serial inca de la inceput. As zice ca "relatia" mea cu episoadele a inceput cu stangul, deoarece cativa prieteni foloseau deja replici si povesteau faze din episoade si eu eram cam paralel cu subiectul, suspectandu-i de febra tifoida pe cei care radeau cu pofta pe seama glumelor vazute si auzite in episoade. Intr-un final am dat si eu search-ul pe iutub si recunosc cu mana pe buric ca primele 4 - 5, poate chiar 6 episoade mi s-au parut intr-adevar funny...unele replici meritau reproduse in viata de zi cu zi, pentru ca pur si simplu starneau rasul, acompaniau momentele umoristice. Insa, din punctul meu de vedere, pe masura ce serialul avansa ca numar de episoade, umorul a devenit din ce in ce mai sec, mai vulgar si mai repetitiv. Acum, odata cu episodul 24, "RObotzii" au intrat in vacanta, punand punct probabil sezonului I.

Daca as fi fost in locul creatorilor, m-as fi oprit la 15 episoade (maxim) cu primul sezon; 15 episoade reusite valoreaza mai mult decat 25 submediocre (vedeti poate comentati ca am furat termenul de "mediocru" de la "F.o.c.a."). 15 episoade care merita fiecare re-vazute valoreaza mai mult decat un sezon cu 25 de episoade, de duzina, pe care le uiti dupa cinci minute. Bine, acesta este punctul meu de vedere, pentru ca romanashul nostru mare iubitor de glume de 2 lei a devenit fan inrait al RObotzilor scaderea clara a calitatii umorului fiind probabil neobservata. Nu fac pe criticul de arta, nici pe mofturosul, nici pe tipul sobru si matur care nu rade, nu se prosteste si nu iese in oras la "o" bere, ci mai degraba se duce sa asculte un concert de opera vineri seara...no fucking way! Dar cand vezi (si ar fi trebuit sa vedeti toti, stimati fani ai serialului) ca momentele "umoristice" din serial se bazeaza episod de episod pe aceleasi elemente, doar ca spuse in alt fel, nu prea iti mai vine sa razi, ci mai degraba sa "schimbi postul".
Partea nasoala este ca, odata cu popularizarea serialului, "RObotzi" au devenit deja un element al turmei, eterna turma pe care incerc sa o evit si de care incerc sa ma separ (ironic, probabil ca acuma am intrat in turma celor care nu agreeaza serialul, dar macar este o turma mai putin numeroasa).
Cand mergi la scoala si unii din colegi "recita" fraze din "RObotzi" si tu habar n-ai ce abereaza si de ce rad, deja esti "out of date". "Nu ai vazut ultimul episod? Baa ce tare e!". Te duci acasa, pornesti calcu si te uiti la episod...trec cele 3 minute (sau cat dureaza episodul) si remarci ca in toata aceasta perioada, in cel mai bun caz ai zambit sec ":)" sau eventual un ras de pitipoanca hi-hi-hi ";))" [smiley freak, i know]...ok, de asta radeati voi asa copios?! Ce e mai rau toti cocalarii, pokemonii si copii care inca n-au ajuns la pubertate gusta cu pofta umorul din serial, pentru ca, evident, nivelul mediu al IQ-ului privitorilor scade invers proportional cu numarul acestora. Ce e si mai rau, glumele au devenit din ce in ce mai vulgare, si n-as putea zice ca tineretul romanesc are un vocabular decent si imaculat, ci mai degraba ca e presarat cu fel de fel de injuraturi, servite de juniori de la o varsta din ce in ce mai frageda. Si aratati-mi mie un episod din "RObotzi", (in afara de vreo 5, in principiu primele), in care nu sunt injuraturi. Nu ma incalzeste cu nimic faptul ca efectiv, cuvintele vulgare sunt acoperite de celebrul "beep", injuratura tot injuratura ramane, si nu e foarte greu sa-ti dai seama ce cuvant venea rostit in loc de cenzura. Na, puneti acuma cap la cap elementele, si faceti suma: audienta numeroasa (in mare parte tineri adolescenti sau preadolescenti) + umor sec, repetitiv (gustat de catre tinerei necopti la minte) bazat pe injuraturi si vulgaritati = cel mai in voga serial de animatie romanesc la ora actuala.

Nu stiu daca voi vedeti o problema in asta, eu vad mai multe:
1.) echipa spune ca prin site-ul lor vor sa ofere cat de cat ceva educatie vizitatorilor (de ex. rubrica cu tutoriale), dar:
2.) proiectul lor "de suflet" (banuiesc) are ca baza umoristica injuraturi, vulgaritati si scarbosenii combinate cu termeni inexistenti in dex, inventati si reinventati, aruncati in gura unui personaj cu intentia de a provoca rasete (ex: "ce pute asa a ciclu cu mujdei?");
3.)  consumatorii acestui tip de umor, putoi care se incadreaza in intervalul de varsta x-y (nu cunosc valorile lui x si y, pentru ca oricine se amuza copios dupa astfel de glume e un putoi, indiferent de varsta) probabil ar rade in hohote si ar vorbi o saptamana despre "ultimul episod" si daca acesta ar dura 2 secunde si nu ar prezenta decat un pârtz emanat de catre unul din personaje;
4.) ai ajuns demodat daca nu stii despre ce este vorba in "ultimul episod" si daca nu te prinzi de "glumele" facute in colective, glume copiate sau mai degraba reproduse cu fidelitate de papagal maimutzãresc, din serial;
5.) chiar daca injuraturile abundã, si pot fi chiar o sursa buna de inspiratie pentru cineva care isi axeaza vocabularul si expresiile pe injuraturi, accesul la seriale nu este restrictionat sub niciun fel...vreau sa zic ce intelege un copil de n-1 ani cand aude expresii, "proverbe" si locutiuni precum: "preput atomic", "p*** cu tzâtze", "ia un brat de p***", 8 ori patru  = sugi cãcatu, 5 ori doi = castigi un coi" etc.

Wow bã, ce moral esti. Da ce bã la tine nu e voie sa se injure? Ce fitos esti bã, zici ca esti o fufa dinaia sensibila si mofturoasa, cu impresii de diva care nu suporta injuraturile!

Nu-s diva, suport injuraturile, dar se exagereaza...si trebuie sa recunoasteti ca tineretul este suficient de obscen, vulgar si "necioplit", nu e nevoie de inca o sursa de inspiratie in acel domeniu.

Tin inca odata sa mentionez, pentru eventualii cititori care nu ma cunosc si care au chef sa ma injure deoarece "m-am luat" de pretiosul lor serial ca:
- nu au de a face cu mofturosul cultivat care a citit 9000 de carti, care asculta Mozart la pick-up, care nu injura niciodata si este olimpic la toate materiile din liceu (nici macar n-am facut liceul dar asta ramane secret doar pentru cititorii fideli);
- nu sunt nici emositul suparat pe viata care nu rade si care se imbraca tot timpul in negru (oh wait, defapt ma imbrac cam tot timpul in negru);
- nu vreau sa fac campanie anti-RObotzi, nu am nicio treaba cu producatorii, nu sunt invidios pe succesul lor (nu am motiv sa fiu). Imi exprim doar punctul de vedere!
Luand in considerare cele scrise mai sus va invit sa-mi sariti la gat cu comentarii sau sa imi aprobati parerea, cum credeti de cuviinta!

Pentru producatori: in speranta unui sezon II mai reusit, mai cizelat si mai "ca in primele 4-5 episoade din sezonul I" va urez vacanta placuta si cat mai multa inspiratie.

Citeste mai mult

Ressurection?

Am o vaga impresie ca Masa noastra a cam fost aruncata intr-o incapere / cladire prafuita, uitata de lume si incuiata...bine macar ca n-am pus sigiliu pe usa. Adevarul e ca am cam tras chiulu toti de pe aici, dupa un inceput chiar promitator. In orice caz, maestrul Garrett ne-a tras o pagina de facebuc a blogului sa fim si noi in trend si sa mai promovam materialele, putine care le avem...io ala care m-am luat de facebuc si retelele sociale in stanga si in dreapta, apreciez gestul...sper sa mai animam atmosfera pe aici cat de curand.

Si ca sa-mi mai spal din pacate, recunosc ca e chiar util facebucu cand vine vorba de zile de nastere...ca nah, te anunta cu o saptamana inainte daca e ziua cuiva din colectia de "prieteni" si cum in vremurile moderne sa tii minte ziua cuiva de nastere e din ce in ce mai greu, e chiar folositor sa fie "cineva" care te anunta cu o saptamana inainte despre o aniversare...nevertheless, nasol daca aflii de aniversarea lui x si x n-are chef de mii de urari de la presupusi prieteni :D.

FALL BACK and regroup men...for tomorrow we shalt prevail in glorious battle!

Citeste mai mult

Natie de fotbaliatori

...din pacte, sadly, cu regret, mentionez inca din start ca acest material este un copy-paste fidel de pe Autumn Howls, asta e, n-am ce sa scriu diferit fata de ce am scris acolo.


Saptamana trecuta scriam pe "Masa" ca m-a deranjat mai mult sau mai putin alegerile publicului referitoare la castigatorii semifinalei din emisiunea "Romanii au talent". Din moment ce am pus link mai sus nu am de gand sa repet ce am spus atunci, insa am de gand sa comentez putin pe marginea semifinalei de aseara (la naiba ce rau am ajuns, vineri seara ma uit la emisiuni TV in loc ce sa ies la baut, trist!).

In fine, am ramas cu gura cascata cand am vazut ca, pe baza voturilor poporului, concurentul cu cei mai multi sustinatori a fost un fotbaliator cu freza imitatie de Beckham, a carui nume nici macar nu m-am deranjat sa-l tin. Pe locul doi, deasemenea, un mucea cu stea de mare in cap (a se citi o sapca in care intra inca un cap, cu o stea aplicata la mijloc) care scotea sunete de beatbox sau cum pielea mea se numeste...in fine, locul 3 a trebuit sa fie ales de catre juriu, dintre o trupa de habar n-am ce erau, 3 tipi care pareau sa aiba criza de epilepsie si o copiluta, Rebeca cu o voce incredibila, luand in considerare si varsta ei, 7 ani.

DIN FERICIRE, juriul a ales-o pe Rebeca in detrimentul pseudorobotilor insa, adevarul crunt este ca tara a ales pe primul loc un fotbaliator care stie sa faca duble cu mingea...al dracu talent sa mor io, cine a mai vazut persoana care sa faca duble cu mingea? Vai de curu nostru, suntem praf!!!!...jeg!

Vedeti alegerea finalistilor aici.  (ori sunt eu orb ori pro-te-vishtii au scos codul embeded pentru videouri).

Citeste mai mult

Nu fumati deoarece puteti muri

...astfel suna in urechile mele toate campaniile antifumat, cu argumentele lor

N-aveti idee cat m-am saturat de campaniile antifumat desfasurate pe bloguri, prin presa si prin alte mijloace mass-media in mod aleator, dar destul de constant. Tocmai ce am citit accidental pe un blog, un articol dintr-o astfel de campanie, motiv pentru care am si decis sa scriu pe aceasta tema, desi aveam alte chestiuni mult mai importante pregatite. Chiar nu inteleg de unde atata "pasiune" pentru a stopa fumatul, nu inteleg de ce ii doare pe unii de sanatatea fumatorilor...cu totii suntem datori cu o moarte, modul in care fiecare isi achita "datoria" trebuie sa reprezinte propria lui decizie, altfel spus: io vreau sa mor din cauza fumatului, care-i problema voastra?
Poze infricosatoare, rapoarte medicale menite sa-ti provoace fiori si groaza, toate folosite ca motive sa te lasi de fumat. Va zic eu din perspectiva unui fumator (oarecum) ocazional ca nu aveti nicio sansa sa lamuriti fumatorii sa se lase de fumat. Acest lucru fie vine din propria vointa, din interior, fie nu vine deloc, nu va mai dati atata importanta ca salvati voi vieti...si de ce v-ar pasa chiar asa de mult de viata fumatorilor? Uite, considerati-ma fumator, imi vreti binele? Livrati-mi in cont 100.000 euro si va dau cuvantul meu, va jur pe ce vreti ca nu o sa mai fumez niciodata...semnez hotarare judecatoreasca ca daca sunt prins fumand aveti voie sa ma cotonigiti pana intru in coma, semnez orice act care va imputerniceste sa ma rastigniti daca ma prindeti fumand, voi doar livrati-mi banii in cont (cat de materialist pot fi, asai?).
Evident exagerez, poate chiar glumesc, ideea este ca ma deranjeaza cand vad atata opozitie contra fumatorilor, nu ca as fi eu tipul care baga pachetul pe zi, poate nici pachetul pe saptamana - ca sa ma laud putin, am stat si o luna fara sa ating o tigare, desi am iesit in oras cu prietenii fumatori, care bineinteles m-au intrebat daca vreau o tigare. Nu inteleg de ce va bagati asa in viata unui om sa-l convingeti sa se lase de fumat, dupa cum spuneam daca vrei sa te lasi, te lasi si gata, fara ajutorul nimanui...si daca nu poti sa te lasi de unul singur ci doar cu "ajutor", probabil ai suficient de multa vointa incat la o anumita perioada de timp dupa ce te-ai lasat sa reincepi sa fumezi - parerea mea.

Din pacate "lupta" dintre fumatori si nefumatori a ajuns la o amploare asemanatoare cu disputa dintre religie si stiinta, desi cea din urma este mult mai interesanta, mai complicata si mai solicitanta, iar in plus de asta, ceea ce nu o sa inteleaga un nefumator niciodata, este placerea de a iesi in pauza la o tigare, dupa ce un prof (inapt) ti-a tocat creieru cu povesti vanatoresti (acesta este doar un exemplu pot fi multe altele).
Totusi, ramane un aspect asupra caruia nu pot lua apararea fumatorilor: mirosul de tigari. Intr-adevar este deranjant pentru un nefumator, de aceea port un pachet de gume tot timpul la mine...mai greu cu mirosul din haine, dar si acela trece dupa spalare, hopefully.

In orice caz, consider ca fiecare este liber sa faca ce vrea cu viata lui si cu gusturile sale, daca vrea sa fumeze sa fumeze, daca nu, nu-l obliga nimeni. Daca nu suporta fumatorii / fumatul / fumul de tigara / mirosul, sa nu-l suporte, asta e (nici eu nu suport manelele deci fiecare cu piticii lui).
Ideea principala care vreau sa o exprim este ca nu consider ca existenta acestor "salvatori" care militeaza impotriva fumatului este justificata pe deplin, cine le da lor "putere" sunt fumatorii inraiti care pur si simplu nu se pot lasa - si aceia nu se pot lasa pentru ca nu au suficienta vointa (da, da stiu, habar n-am ce vorbesc, habar n-am cat de rea e dependenta de substante).
Sfatul meu:
- lasati fumatorii sa fumeze, nu veti fi trasi la raspundere pentru moartea lor (bineinteles daca sunt nesimtiti si va sufla fumul in fata, coborati-le toti sfintii in cap si dati-le si doi pumni, nesimtirea nu tine de fumat);
- daca vreti sa va lasati de fumat, faceti-o pur si simplu, trebuie ambitie de om nebun uneori, dati-va palme cand vreti sa va cumparati un pachet de tigari, etc, etc etc.
- daca fumati si sunteti printre nefumatori, nu fiti nesimtiti sa dati fumul pe ei, mai ales daca stiti ca-i deranjeza, probabil ati observat ca directia fumului poate fi destul de usor controlata (nu uitati ca din cauza nesimtitilor care fumeza oriunde ii apuca si contamineaza pe toti din jur, aproape toti fumatorii sunt vazuti ca niste dezaxati care nu le pasa de sanatatea celor din jur);
- nasol pentru cei nefumatori care au prieteni fumatori si ies in oras, avand in vedere ca nu puteti sta la mese diferite (in cazul in care localul are separeu pentru fumatori / nefumatori) - incercati sa-i suportati voi o seara, data viitoare le spuneti ca e randul lor (va) suporte in incaperea fara fum, or something (what are friends for?);
- atat.

PS: Trebuie sa remarc faptul ca acest articol a fost scris fumand ultima tigara din pachet, urmand sa iau o pauza destul de lunga, minim 1 luna. Am spus pauza pentru ca sunt sigur ca intr-un anumit moment din viitorul foarte apropiat va trebui sa ma rasfat cu o tigare, cine stie pentru ce. Aaaa da, si cei care au de gand sa zica "vrajeli, nu poti sta fara tigari atata timp", oh well, ati mai zis-o, am mai facut pauze de genul, nu trebuie decat ambitie si multe palmi auto-aplicate :D.

Citeste mai mult

Sa ne dam talente

Cred ca nu gresesc cand spun ca emisiunea "Romanii au talent" a declansat o reactie in lant printre romanasii nostrii, mai mult sau mai putini talentati. Evident, ca si oricare alta emisiune "imprumutata" de la occidentali, "Romanii au talent" a prins bine la public si a devenit un eveniment national de o oarecare amploare. Spre deosebire de stilul telenovelistic si melodramatic ale blockbuster-ului precedent, emis de catre ProTV, "Dansez pentru tine", pot spune ca de aceasta data emisiunea chiar mi-a starnit interesul. Ca sa fie clar, nu suportam tragedia "Dansez pentru tine" deoarece mi se parea un mod umilitor de a "spala hainele in public", lucru care oricum n-ar trebui sa se intample si pe langa asta, concurentii se chinuiau saptamani sa invete sa danseze urmand ca ulterior sa fie eliminati (marea lor majoritate) - actiune care declasna plansete, lacrimi, urlete, ce mai...emo bullshit (sincer, numa in pielea concurentilor sa nu fi, exploatarea nevoilor acestora pentru entertaiment fiind un mod barbaric de a realiza "entertaiment").

Revenind la emisiunea actuala, in afara de faptul ca eram curios sa vad cati dintre conationali chiar au talent la ceva, asteptam cu nerabdare sa apara cate o panarama sa se faca de cacao ca sa am de ce sa rad. Stiu, recunosc, suna a rautate, probabil ca despra asta si este vorba, dar macar nu ma ascund in spatele degetului si admit ca ma distrez cand x si y se cred mari talente si apar pe scena doar ca se faca de ras si pentru amuzamentul publicului...sau ca sa arate cunoscutilor ca au curajul sa mearga la o preselectie...sau, sau, sau.

In fine, in acest weekend s-au desfasurat semifinalele si din pacate pentru mistocarul din mine, lucrurile au devenit mai serioase, pentru ca in semifinale nu au ajuns toate panaramele, deci nu prea aveam material de amuzament. Si asa in sfarsit am ajuns la ideea acestui material (nu-mi vine sa cred ca introducerea reprezinta aproape 80% din articol, damn!): no, ideea principala (mai corect ar fi intrebarea principala) suna cam asa:

Cum ati putut, stimati telespectatori, sa votati pentru concurentii acestia:

si nu pentru acestia:

Nota informativa: primii doi concurenti care au fost admisi in finala au fost alesi pe baza voturilor spectatorilor si telespectatorilor, iar al 3-lea de catre juriu. Cele doua domnisoare au fost pe locul 2 conform "voturilor publicului" in timp ce partenerii de magie n-au fost admisi in finala.

Pe langa faptul ca toata chestia cu votatul de catre public poate sa fie o farsa imposibil de depistat (n-au fost aratate nici procente nici nr. de voturi, nimic), stiu ca partea cu talentul este destul de relativa: ce vreau sa spun este ca mi se pare greu de diferentiat talentul innascut fata de talentul cultivat (daca repeti intr-una un lucru o sa ajungi intr-un final sa te pricepi la acel lucru, deci tot ca si un talentat vei fi vazut chiar daca nu te-ai nascut cu acel talent).
In fine, mi s-a parut mult mai captivant, mai reusit si de 10.000 de ori mai greu numarul de magie / iluzionism decat sa reproduci, cu fidelitate ce-i drept, un cantec care probabil l-ai auzit de mii de ori, cantec care nu-ti apartine, n-ai contribuit cu nimic la el si nu faci decat sa imiti.

Sunt tare curios de parerile voastre referitoare la:
- voturile spectatorilor si telespectatorilor: credeti ca s-a votat pe bune sau a fost totul regizat iar abureala cu "publicul voteaza" a fost doar pentru a incarca facturile telefonice a celor care au dorit sa-si exprime parerea (nu stiu cat costa un apel telefonic, dar sms-ul pentru vot era pe undeva pe la 1.5 euro);
- daca interpretezi bine o piesa intdragita, se poate numi talent? dar daca realizezi un numar dificil, exersat la infinit, care ti-a intrat deja in reflex?
- fiti juriul nostru, cine credeti ca merita cu adevarat sa mearga in finala?

PS: N-am nimic impotriva celor care au mers mai departe, meritul lor, mai mult sau mai putin, imi exprimam doar parerea strict personala asupra unei emisiuni (asta in anticiparea celor care se pregateau sa-mi sara la gat ca am ceva cu domnisoarele cantarete).

Citeste mai mult

Google search, intotdeauna folositor

Acum cateva zile ma uitam cu Marshalu prin statisticile bloglului...scria pe acolo pe undeva ca cineva ne-a gasit blog-ul...pardon, Masa...cautand efectiv pe google linkul "http://www.frbaschet.ro/all-star-game/masculin", gratie bineinteles, articolului scris de Alex.
Deci, am doua nelamuriri...cine naiba cauta pe google direct link-ul? Nu ar fi mai simplu sa il scrie in bara de adrese daca si asa il scrie pe tot? Eu stiam ca motorul de cautare Google este folosit cand cauti chestii mai generale, si nu stii adresa web propriu-zisa, or something...
A doua nelamurire, ar fi...ce legatura are "All Star Game-ul" cu:

PS: Explicatia imaginii de mai sus: "ia sa caut si eu link-ul acela cu google sa vad, chiar ne gaseste blog-ul? si daca da, pe a câta pozitie" (cine s-ar fi gandit ca primul link rezultat in urma cautarii este cel incadrat...care este legatura?

PS 2: Daca va intrebati cumva unde am disparut toti, suntem ocupati cu asa numita, "curatenie de primavara" :D

Later edit: Incep sa ma ingrijorez in privinta tematicii abordate de catre cavaleri pe Masa: inainte Alex cu masuratoarea, acum eu cu solutiile pentru "probleme"...wtf?!

Citeste mai mult

De la retele sociale la bloguri

Dupa cum vad, a prins destul de bine articolul despre facebook, care ne indemna la nesimtire. Am primit feedback pozitiv si am observat ca mai sunt cativa militanti anti retzele-sociale care au comentat - thanx guys, chiar ma simt mai bine sa stiu ca nu sunt singurul gigi contra.

Ceea ce am vrut sa spun, este ca din punctul meu de vedere, evolutia fireasca a lucrurilor legate de activitatile publice de pe net este de la retele sociale la bloggerit. Poate ma insel, poate nu am dreptate, poate sunt multi care au o parere la fel de proasta despre bloguri ca si despre retelele sociale, dar, in ceea ce ma priveste pe mine cam asa a fost...dupa abureala cu hi5, blog-ul a fost urmatorul nivel, un nivel ceva mai complex, care nu te vrajea sa dai invitatii la prieteni, sa dai comentarii la poze, sa le ceri comentarii, sa le dai five-uri, like-uri si asa mai departe, insa reuseai sa faci cam acelasi lucru care il faceai si cu profilele "specializate" (cine zice ca pe blog nu poate pune atatea poze, va anunt ca exista photo-blogs special concepute pentru a fi "umplute" cu poze).

Recunosc cu umilinta ca aveam un profil de hi5 prin clasele 11-12 de toata frumusetea, mandru mi-s fucemash. M-am chinuit sa fac albume, sa pun poze cat mai interesante, sa dau  invitatii si comentarii la prieteni, sa-i indemn sa faca acelasi lucru si ei, bla bla blaaaaa...si la ce bun? Intr-un excces de furie m-am razbunat (da stiu, razbunarea-i arma prostului) si am sters tot profilul...paaaaaa, sa ma suflati cu tot spam-ul care mi l-ati trimis.

Si totusi, inca mai am un profil pe hi5, unul pe myspace si unul pe facebook, sunt o persoana atat de populara, atat de tru, la naiba! Adevarul e ca toate profilele care le-am enumerat mai sus sunt facute la m(u)isto, facute in momentele de maxima plictiseala pe o adresa de mail pe care nu intru cu lunile. Da, da is facute la vraja...zici si tu asa ca sa te scoti, stiu ca ai 400 friends pe myspace si inca vreo 350 pe facebook.  

Nu chiar n-am, chiar sunt facute la vraja, n-o sa gasiti nici o poza cu mine pe acolo. Ca veni vorba de asa numitii "prieteni" care se tot adauga la profil, nu credeti ca-i putin cam mult spus friends? Conform retelelor sociale, un prieten / o prietena este acea persoana care, fie iti trimite invitatia de a fi prieteni, fie iti accepta invitatia ta...atat, fara sa ne fofilam (in cazul de fata lasam la o parte prietenii adevarati din real world).

Daca cineva ma intreaba pe mine, procesul de "imprietenire" prezentat mai sus denatureaza la maxim relatiile interumane (vorbeste socio-psihologul din mine)...pai sa vedem cum, prin analogie cu lumea reala in care toti suntem obligati sa traim: mergi pe strada, intr-o zona destul de populata a orasului tau (echivalent cu navigatul pe web prin profilele utilizatorilor) - vine o persoana x la tine si te abordeaza (echivalentul cu vizualizarea profilului) - persoana x te intreaba daca vreti sa fiti prieteni / prietene si tu accepti...gata, sunteti prieteni, chiar daca nu v-ati vazut pana acum niciodata, sau hai, poate odata la un chef sau ceva. Dar pentru asta sunteti prieteni, va puteti vedea fotografiile, adresa domiciliului (daca esti nebun si ti-ai completat-o), puteti sa vedeti unde ati studiat, ce mai, parca va stiti de o viata.

Tin sa precizez ca la mine pe "strada" notiunea de prieten defineste o persoana care stie mult mai mult decat  numele, preferintele muzicale, filmele si cartile preferate (toate detalii standard pentru un profil "tru") si pana una alta nu tine numai de "stiut"...calitatea de prieten se dobandeste in timp, nu printr-o simpla invitatie. Iar cine crede ca asta inseamna sa fii prieten in lumea reala sa faca bine sa se trezeasca la realitate sau mai bine sa ramana in fata la calc sa vorbeasca toata ziua pe chat cu "prietenii" lui / ei.

Deci in mare parte, un element de baza al retelelor sociale este bazat pe alterarea relatiilor dintre oameni, iar daca si in viata de zi cu zi, vedeti la fel de usor o persoana (semi?)straina, ca prieten/a, sunt sigur ca veti avea numai de castigat. N-as vrea sa sune a paranoia, dar pur si simplu chestia cu prietenia nu se face asa de la o secunda la alta. Sa nu mai vorbesc ca apar si situatiile in care actiunile care le faci asupra grupului de "prieteni"  inlocuiesc, ca si importanta, actiunile din realitate. Am patit-o, pe vremuri..."de ce m-ai scos de la top friends de pe hi5?" - pardon, scuzati? Ok, te pun la top friends si ulterior nu te mai bag in seama decat prin minunata retea sociala...ce zici? (e doar un exemplu concret, sunt sigur ca pot fi si alte scenarii).

Bineinteles ca mai este si aspectul fotografiilor, albumelor, s.a.m.d. care la fel, nu le vad rostul. Fotografiile sunt nucleul retelelor sociale si totusi, ce  motiv ai avea sa pui fotografiile tale pe net? Aaa, da stiu, ca sa ti le vada "prietenii". Prietenii aia adaugati cu galeata, cate 5-6 pe zi, dupa principiul amintit inainte. Pentru aia puneti fotografiile? Saaau ca sa te va vada cunostiintele calare pe soba de teracota, calare pe bemveu lu' vecinu' sau sprijinind zidul pe holurile scolii (in cazul fetelor), respectiv cu brandu' afara, cu pistolu cu capse care l-ati primit la 8 ani in mana sau cu ochelarii de libelula pe nas (in cazul baietilor). Oricum ati lua-o, pentru mine tot nonsensuri raman si sper ca va ateriza pe aici vreun sustinator al retelelor sociale sa-mi comenteze articolul cu niste argumente solide care sa-mi demonteze toate aceste preconceptii.

Ideea de baza este ca, lumea pune botul la toate vrajelile astea, cand defapt in spatele aparentelor se ascunde altceva. Chiar credeti ca cei care au facut retelele sociale va aloca spatiu pe server asa gratuit? Va ofera tot felul de "bomboane" pe gratis, aplicatii interactive, jocuri, bla bla bla, dar ei de unde isi fac rost de bani pentru a intretine serverele? Dar bani de pita de unde isi fac rost? Pai, dragii mosului, informatiile care le introduceti voi pe profil impreuna cu adresa de mail sunt facute pachet si trimise mai departe, companiilor de publicitate si nu numai, in schimbul unei sume frumusele de bani. 

Bine, veti zice, cu ce ma afecteaza pe mine ca stie nush ce organizatie guvernamentala despre mancarea mea preferata. Pai nu te afecteaza, dar bagi bani in buzunar la altu', oferindu-i pe tava informatiile tale, care sunt o mina de aur pentru el (proprietarul retelei sociale) si "materia prima" pentru organizatiile infometate dupa informatii, statistici, marketing, etc, etc etc.

Cred ca ar trebui sa ma opresc aici oricum am plictisit cam mult auditoriul si ma ia de guler Marshal ca alung cititorii cu romane dinastea...cred ca mi-ati inteles punctul de vedere...si chiar sper, daca aveti argumente pro sau contra sa lasati un comment, poate putem de o dezbatere, poate chiar un sondaj, cine stie!

PS: Super-disclaimer: nu toata lumea intra in aceeiasi oala, atata timp cat nu uitati de viata sociala reala, articolul acesta nu ar trebui sa va afecteze...nu generalizez, insa spun cum imi par a fi majoritatea utilizatorilor...nevertheless social-networks suck!

PS 2: Daca mai aveti rabdare, un clip interesant primit pe mess, referitor la "culisele" facebook-ului:

'

Foto: cafepress.com

Citeste mai mult

Inglorious Basterds sau cel mai bun film despre WW 2

...cer scuze pentru carnatul de titlu, dar am vrut sa fie cat mai sugestiv posibil.

Si pentru ca am inceput acest articol "ca la carte", cu puncte de suspensie, am sa continui in acelasi mod, poate iese ceva original. S-ar putea sa par un cineifl convins, un devorator de filme, dar nu cred ca aceasta ar fi o observatie complet adevarata. Recunosc ca in ultima vreme am vizionat fel de fel de filme, din dorinta de a gasi unul care sa ma bantuie / obsedeze / incante multa vreme de acum incolo (gen Inception sau Shutter Island - nu, nu sunt un fan al lui Leo DiCaprio, hell no!). Paranteza explicativa pentru paranteza de dinainte: pe langa oportunitatrea de a face reclama ascunsa blogului personal in mod repetat, n-as vrea sa postez acelasi lucru de doua ori, in doua locuri diferite - am inchis paranteza explicativa. Aaa, si sa nu uit, tin sa urez in mod expres, welcome celor care au urmat linkul de pe Autumn Howls aici (stiam eu ca nu va puteti abtine sa vedeti un articol mai amplu despre film - colegii de echipa: termina bah cu atatea linkuri si laude despre vechitura aia de bloaga intunecata...faci reclama ascunsa fara pic de jena aici, ne furi traficu si cititorii!! Nu mai lungi vorba si da-i cu prezentarea).

Ok, ok gata cu gluma. Referitor la "Inglorious Basterds", filmul regizat de Quentin Tarantino m-a captivat din primele 10 secunde ale sale si m-a tinut cu gura cascata pana la final. Poate este exagerata asocierea din titlu, "cel mai bun film despre Al 2-lea Razboi Mondial (da, de acolo vine WW 2, nu de la Volkswagen 2, aia s-ar fi notat eventual VW 2). Evident cand ne gandim la filme care au ca tematica Al 2-lea Razboi Mondial, primul care ne trece prin minte este Saving Private Ryan - superb filmul, nu am ce zice, insa monoton, in comparatie cu Inglorious Basterds.
"Ticalosii fara glorie" (traducerea adaptata in romana pentru "Inglorious Basterds") are ca si tematica principala, actiunile unui pluton format din 8 soldati americani, toti evrei, in spatele liniilor inamice, prin Franta ocupata de nazisti. Daca va asteptati la un scenariu clasic de film de razboi, ei bine, puteti sa asteptati in continuare, deoarece maestrul Tarantino reuseste sa combine mai multe stiluri cinematografice intr-unul singur.

Se iau 5-6 linguri cu scene de umor, invelite cu ceva mai multe scene de omor, suspans cat incape in oala, 2-3 linguri de actiune, se agita amestecul cu cateva rasturnari de situatie si se condimenteaza cu foarte foarte putine momente dramatice, doar pentru a da gust. Ce rezulta? Un film care, in mod ciudat, desi are parte de multa violenta (nu cred ca au trecut 7-8 minute din film fara ca cineva sa se impuste), este usor de digerat si culmea, extrem de placut de urmarit, chiar si pentru cei mai "sensibili" - oh sange, cred ca o sa lesin...poc!

Tarantino a avut geniala idee, de a prezenta filmul in 5 parti distincte, precis delimitate, fiecare dezvoltand putin cate putin, actiunea filmului, dar unele dintre ele prezentand la randul lor, un fir narativ propriu. Toate elementele principale ale peliculei precum si ce dezvoltate in  firele narative secundare se intalnesc subit pe finalul filmului, unde, regizorul a mai introdus o supradoza de suspans si a avut curajul de a modifica (putin) cursul istoriei.
Desi poate v-ati gandit ca delimitarea stricta, in 5 parti a filmului ar putea fragmenta desfasurarea actiunii, acest inconvenient este mascat cu stil, prin fluiditatea si dinamica scenelor, pelicula progresand constant, fara a pierde timpul cu faze nesemnificative. Detaliile si evenimentele (secundare) dezvoltate in paralel, dealungul celor 5 parti,  nu folosesc pe post de umplutura, ci largesc orizontul privitorului, pentru a vedea o imagine mai de ansamblu a ceea ce se intampla in actiunea principala. Prima parte in special, ofera un "background" solid a intregului film, pentru a intelege de ce, cum si cand s-a intamplat. Detalii amanuntite privind desfasurarea actiunii nu am de gand sa dau, va mai spun doar ca Inglorious Basterds este un film care trebuie vazut, data fiind si combinatia de stiluri, este greu de crezut ca nu o sa va placa - daaaaaaar, nu garantez nimic, poate va plac basmele gen heri putzã(r) sau amurg (vine vampirelu si va musca, buhuhuhuhu!).

Umbla vorba prin sat ca maram domn' Tarantino ar fi fost criticat pentru modul in care i-a ilustrat pe evrei: persoane care ucid cu sange rece, fara ezitare, unii dintre ei chiar cu tenta malefica. Cine a blamat regizorul pentru acest fapt, tind sa cred ca a uitat doua lucruri esentiale: unu la mana, filmul probabil incerca sa trimita un mesaj (privind prin spectrul vremurilor respective) si doi la mana, dupa cum bine stiti, nazistii au comis destul de multe orori impotriva evreilor - nu cred acestia din urma si-ar fi luat o galeata de popcorn si s-ar fi uitat cum acolitii lui hitler le decimeaza populatia, daca ar fi avut mijloacele sa riposteze, nu? Ei bine, in film, fiind soldati americani trimisi in spatele liniilor inamice, normal ca au cu ce riposta si normal ca au sete de razbunare, cine n-ar avea?

Am luat-o pe maidan cu politica si problemele etnice, concluzia este simpla: savurati fiecare minut din Inglorious Basterds, va sunteti datori cu placerea de a viziona acest film.

Poster from: boncafe.ro

Piii-haaa, critic cinematografic te faci ma...bine ca n-ai mai pus vreun link la bloaga ta sau mai stiu eu ce faci tu reclame...ui, ai uitat sa pui traileru, cum se poate asa ceva? Las ca te salvez eu de data asta:

Citeste mai mult

Facebook ne indeamna la nesimtire

Fara introducere, fara preludiu, o spun direct si pe fata: ma scot din sarite toate vrajelile de retele sociale care au invadat net-ul de la o vreme incoace. Ca e hi5, myspace, facebook, twitter, internautii au fost intotdeauna atrasi de retelele sociale, de faptul ca isi pot pune poze pe profil, iar cei 500+n prieteni vor vedea ce au facut in weekend, unde au fost, cu cine au fost, etc etc etc...nu mai are rost sa mentionez ca in minim 85% din cazuri pozele sunt numai bune pentru a fi trimise pe cocalari.com.
Dar, nu despre asta este vorba aici. Intamplarea face ca in urma cu vreo cateva zile, colegul Alex a postat pe blog-ul sau un articol legat de nesimtire. Am intrat, am citit, si am dat, la misto sincer, click pe butonul "share on facebook"...ei bine, imaginea de mai jos reprezinta mesajul primit de la facebook dupa ce am realizat aceasta actiune:

Stiu, stiu, comicul acestei situatii este dat de jocul de cuvinte, dar pentru asta trebuie sa apreciati mesajul educativ al site-ului: ca sa impartasesti nesimtirea cu prietenii tai trebuoe sa te loghezi. Asadar, impartiti nesimtirea si folositi cat mai mult posibil retelele sociale, cine mai are nevoie de prieteni adevarati, cand poti avea 1000 de prieteni virtuali.

Citeste mai mult

Tzeapa care mi-am luat-o cu Egiptul

Daca ati citit post-ul introductiv al Mesei, deja stiti ca ma obsedeaza Egiptul, cultura egipteana, istoria antica a egiptului, monumentele egiptene, s.a.m.d. Daca nu ati citit post-ul introductiv banuiesc ca v-ati dat seama de acest lucru citind fraza anterioara deci suntem pe aceeaisi pagina, indiferent cum ati luat la cunostiinta acest fapt.

Si fiind pasionat (pt. ca suna mai sexy decat obsedat) de aspectele mentionate, am sarit in sus cand am vazut, accidental, posterul de la filmul "Jumper" (vedeti mai jos). Speram ca filmul sa aiba o oarecare legatura cu Egiptul, ceva arheologie, ceva vanatori de comori, orice...cand vezi asa poster normal ca la aia te gandesti, chiar daca numele nu sugera asta. Io, baiat stralucit, inainte sa ma avant sa vizionez filmul, caut trailer-ul. In trailer imi arata pe protagonist care se poate teleporta unde vrea p...muschiul lui, umbla vorba ca in lume sunt mai multi dinastia si mai sunt unii care ii vaneaza pe indivizii care se teleporteaza. Am folosit un limbaj de lemn in descrierea filmului pentru ca mi se pare cel mai potrivit pentru un astfel de scenariu cretin, fantezist, doar de umplut timpul...nu mai trebuie sa spun ca m-am ofticat la maxim facand comparatia intre poster si trailer: comercial bullcrap!

O alta teapa care mi-am luat-o, in mod asemanator. Am vrut sa ma uit la o animatie numita "The Prince of Egypt"...chiar daca este vorba despre un desen animat iar sperantele nu erau prea inalte, "pelicula" s-a dovedit a fi sub orice critica, dupa doar 5 minute de vizionat. De ce? In primul rand pentru ca incipitul filmului a fost un "musical" jalnic, nu stiu daca a continuat in acelasi stil, dar categoric primele 5 minute a fost musical si ma dispera cand ma uit la un film, fie el cu actori reali, fie animatie, sa mi se orãcãie in urechi personajele - daca vreau sa ascult muzica ma uit la un concert, nu la film. In fine, principalul motiv pentru care m-a calcat pe nervi "The Prince of Egypt" a fost tematica religioasa care o aborda. Printul egiptului se referea defapt la Moise, stiti voi personajul acela imaginar, din cartea de basme numita biblie, care a fost cu noroc adoptat de o printesa egipteana si intr-un final a scapat poporul evreu de asuprirea egiptenilor, conducandu-i pana la Marea Rosie (parca), pe care a despicat-o in doua pentru ca poporul sau sa poata sa treaca pe celalalt mal, bla bla bla, bla bla bla, bla! Ati prins voi ideea.

N-am idee ce concluzii sa trag...eventual: nu va luati dupa postere sau dupa numele dat peliculelor, cand vreti sa vizionati un film, sau cand vreti sa-l catalogati. Eu mi-am luat teapa dubla in mai putin de o saptamana.

PS: Bine, bine recunosc, mai corect era sa dau numele la articol "Tzeapa care mi-am luato cu filmele legate de Egipt" sau ceva de genul, dar si voi trebuie sa recunoasteti ca iesea un carnatz de titlu care plictisea cititorul pana il termina de lecturat.

Sursa foto: joblo.com

Citeste mai mult

Cat de mici suntem in Univers?

Inainte de a incepe, tin sa mentionez ca acest post este in special adresat persoanelor care se cred centrul Universului, principalul motiv pentru care omenirea exista sau, mai pe romaneste: impresarilor si fitosilor care isi dau fumuri mai ceva ca un vulcan in eruptie. 

Nu, nu este vorba despre un post despre persoane, despre societate sau psihologie, este pur si simplu un articol aparut pe descopera.ro in care se compara dimensiunea Terrei cu a altor planete din Sistemul Solar si chiar mai mult, cu a altor stele din Univers. Chiar daca articolul este destul de stufos, sunt de parere ca merita sa va pierdeti 5 minute sa-l cititi...astfel o sa va dati seama cat de neinsemnati suntem.

Fascinatia pentru nemarginirea banuita a Universului sau pentru misterele creatiei sale i-a facut pe oameni sa acumuleze cat mai multe cunostinte despre planete, stele si constelatii aflate la sute sau mii de ani-lumina de Pamant. Aflati dintotdeauna in cautarea unor surse de putere din care sa isi adape orgoliul si nevoia de a infrange temerile si frica fata de orice este necunoscut si ascuns, oamenii au uitat de multe ori puterea stiintei, in favoarea acumularii de bunuri frivole si perisabile.

Nu a durat foarte mult pana cand lectia a fost invatata. Sursa adevaratei puteri nu vine din lucrurile materiale, ci din ceea ce mintea umana poate sa cunoasca, sa cuprinda, sa inteleaga. Prin urmare, puterea umana isi are sursa in cunoastere si tot de acolo ii vine si slabiciunea. Omul a savurat prima iesire in spatiu ca pe o victorie asupra necunoscutului in care s-a avantat, manat de drogul cunoasterii. Insa tot atunci, imensitatea acelui spatiu, l-a facut sa vada cat de mic este.

In prezent, stiinta si tehnologia ne dezvaluie noi si noi lumi, nebanuite pana de curand, sori imensi care se lupta cu intunericul in alte colturi intunecate ale galaxiei. Vi se pare ca Pamantul este urias in comparatie cu Mercur sau cu Pluto? Ce ati zice atunci de faptul ca Soarele noastru este doar un punct pe langa stelele rosii supergigantice ascunse de praful solar in imensitatea galaxiei sau de faptul ca daca doar una dintre ele ar fi situata in centrul sistemului nostru solar ar avea o dimensiune suficient de mare pentru a inghiti toate planetele pana la Jupiter sau chiar Saturn?

Cat de mult este foarte mult? 

Astronomii utilizeaza termenii de raza solara si masa solara pentru a compara marimea si greutatea altor stele. O raza solara este echivalentul a 690 000 de kilometri, iar o masa solara se traduce in 2 x 1030 kilograme, altfel scris 2,000,000,000,000,000,000,000,000,000,000. Diametrul soarelui este de 1.392×109 metri. Astronomii au incercat de nenumarate ori elaborarea unei liste a celor mai mari stele din galaxie, stabilita in functie de diametrul aproximativ al acestora, insa aceasta se transforma continuu, cunoscand in multe cazuri rasturnari dramatice de situatie, cauzate de noi descoperiri sau de variatii ale masuratorilor.
O astfel de lista adusa la zi, plaseaza steaua VY Canis Majoris in fruntea clasamentului cu un diametru mai mare de 1800 pana la 2100 de ori diametrul Soarelui din sistemul nostru solar, urmata de VV Cephei cu un diametru solar mai mare de 1600 pana la 1 900 de ori fata de cel al astrului zilei, in timp ce V354 Cephei si KW Sagitarii depasesc diametrul Soarelui de 1520 de ori, respectiv 1460 de ori.

Jupiter

Jupiter este cea mai mare planeta din sistemul nostru solar, fiind in acelasi timp de doua ori si jumatate mai masiva decat toate celelalte planete ale sistemului luate la un loc. Apartinand grupului uriasilor gazosi, Jupiter are un diametru de 142 984 kilometri la ecuator si o densitate de 1 326 g/cm3. Diametrul planetei este de 11 ori mai mare, iar volumul este echivalentul a 1 317 de pamanturi, facand ca acesta din urma sa para un pitic pe langa gigantul gazos.

Soarele 

Soarele, fara de care viata pe Pamant nu ar putea fi posibila, este in acelasi timp si cel mai mare corp ceresc, reprezentand singur un procent de 99.8 % din masa sistemului solar. Privita in trecut ca o stea mica si relativ lipsita de importanta, in prezent, se stie ca soarele este mai stralucitor decat alte 85% stele care intra in componenta galaxiei noastre, dintre care majoritatea sunt pitici rosii. Soarele orbiteaza centrul Caii Lactee la o distanta de aproximativ 26 000 sau 27 000 de ani-lumina de centrul galactic, indreptandu-se in general in directia lui Cygnus, si completand o miscare de revolutie in aproximativ 225 – 250 milioane de ani. Soarele este de 332 900 mai masiv decat Pamantul, iar temperatura nucleului sau atinge 15 milioane de grade Celsius, suficient cat sa sustina o fuziune termonucleara. Varsta sa a fost aproximata la 4.6 miliarde de ani. Suprafata solara este de 11 990 de ori mai mare decat cea a planetei noastre, volumul este echivalentul a 1 300 000 de pamanturi, in vreme ce masa sa este cat 332 946 de pamanturi.

Arcturus

Este cea mai stralucitoare stea din constelatia Bootes si a treia ca stralucire pe cerul noptii, dupa Sirius si Canopus, fiind localizata in Norul Local Interstelar, la o distanta de 36.71 de ani-lumina. Arcturus este o stea uriasa rosie de tipul K1.5 IIIpe (pe – emisiile specifice, indica faptul ca spectrul de lumina al stelei este neobisnuit si are multe linii de emisie). Acest fenomen nu este neobisnuit in ceea ce priveste gigantii rosii, insa Arcturus face subiectul unui caz special. Este de cel putin 110 ori mai luminos decat Soarele, insa puterea luminii sale este influentata de faptul ca lumina pe care o emana este de tip infrarosu. Puterea totala de emisie o intrece de 180 de ori in intensitate pe cea solara, insa are o eficienta mai mica, deoarece temperatura la suprafata este mai scazuta decat cea a Soarelui. Masa sa este de 3.4 ori mai mare, in vreme ce diametrul il depaseste cu 31.45 pe cel al Soarelui.

Sperand ca v-am convins cat de cat, asupra neinsemnatatii noastre in comparatie cu dimensiunea Universului dar si pentru a nu copia ca un papagal, va invit sa vizitati pe descopera.ro pagina a 2-a a articolului, unde veti putea afla care sunt adevaratii giganti ai galaxiei noastre. Ca si un teaser va pot spune ca Arcturus (prezentata mai sus) va ajunge la stadiul de "invizibila la aceasta scala" fata de restul colosilor.

Multumim descopera.ro pentru unul din cele mai reusite articole care le-ati publicat.

Citeste mai mult