In Romania, de cand ma stiu, bancurile cu somalezi sunt unele dintre cele mai populare, astfel incat orice roman are o preconceptie legata de acest popor indepartat. Majoritatea fiind legate de obiceiurile lor alimentare (mi-am lasat o marja de eroare pentru eventulitatea in care ma insel si mai sunt si alt gen de bancuri cu somalezi), desi nu ma gandeam ca o sa apuc sa si cunosc unul vreodata intamplarea s-a intamplat :D
Inalt, negru, bine infofolit intr-o haina pufoasa de fas (probabil nu pentru vremea splendida a ales o tara din europa de nord), caciula stand sa cada de pe cap, blugi lasati si bocanci incaltati la repzeala se indrepta alene si mahmur spre statia de autobuz, da el era, un somalez. Bineinteles ca eu si un prieten de-al meu, tot roman, nu ne-am dat seama de faptul ca era somalez decat dupa o conversatie inceputa de africanul vorbaret.
Ne abordeaza pe un ton ridicat de parca ar fi fost sigur ca cel putin unul din noi are deficiente de auz destul de pronuntate, dar in acelasi timp zambaret si cu chef de vorba. Ne intreaba de unde suntem si ce facem acolo… de atat avea nevoie pentru a ne povesti despre Somalia si somalezi fara a avea ocazia sa fi intrebat.
Aveam sa aflam ca tonul ridicat nu e datorat unei anomali fizice, era pur si simplu o obisnuinta pentru ca, dupa spusele lui, in Somalia oameni comunica la distante in limita vizualului doar cu ajutorul vocii , iar pe plan drept va dati seama ca distantele pot deveni semnificative. Mai aflam si ca berea Africana e foarte alcoolica, si ca sa faca si o gluma ne spune ca somalezii sunt buni alergatori datorita antrenamentului cu animalele din zona.
Asadar pentru cei cu multa inspiratie poate avem o diversificare a glumelor pe aceasta tema, I’m just sayin’ :D
sursa photo: http://www.guardian.co.uk/world/2008/nov/23/somalia-piracy-human-rights
