- Buna, eu sunt Vlad si sunt un cavaler rotund!
- Buna Vlad!
Da, simt nevoia sa ma prezint, avand in vedere perioada incredibila de cand nu am mai postat aici. Banuiesc ca e destul de trist faptul ca articolul referitor la ArtMania 2011 se afla la doar 9 postari "in spate", insa ma linistesc cu o expresie, pe cat de simpla, pe atat de eficienta: asta e! :D
Banuiesc ca stiti ce trupe au concertat anul acesta la ArtMania 2012, asa ca, dupa cum sugereaza si titlul articolului, in minutele ce urmeaza voi incerca sa-mi dau cu parerea referitor la cum a fost aceasta a 7-a editie a festivalului. In cazul in care nu stiti ce "s-a mancat" la ArtMania anul acesta, aveti aici un articol care va prezinta meniul.
Asa cum am mai spus in materialul de "preview" (adica link-ul de mai sus), editia de anul acesta a festivalului ArtMania se anunta mult mai reusita si mai interesanta decat cea de anul trecut si, intr-un scenariu usor optimist, speram sa fie cel putin la fel de ok ca editia din 2010. Verdictul? Am avut dreptate cu scenariul optimist, ArtMania 2012 mi s-a parut un real succes, lucru care poate fi confirmat de aproape toata lumea care a participat - mai putin de cei care au impresii de "roacher(ã) elitist(ã) si adevarat(ã) care nu asculta decat metal adevarat". Da, au fost si dinastia pe acolo, insa haideti sa ne aducem aminte impreuna de expresia simpla si eficienta mentionata in introducere: asta e!
Planificasem ca ziua de vineri, 10 august sa fie doar o simpla zi de incalzire pentru mine, zi in care sa intru in atmosfera festivalului, zi in care sa vad ce persoane cunoscute participa la festival and so on. Din pacate, am ratat prima trupa care a concertat pe scena principala, Trail of Tears si sincer, regret acest lucru. Insa repertoriul suedezilor de la Deathstars a rezolvat problema. Chiar daca nu i-am ascultat cu atentie, fragmentele de piesa la care am fost atent au sunat bine. A urmat apoi trupa care practic, m-a determinat sa particip si vineri la concerte: Epica. La fel cum sugereaza si numele formatiei, concertul lor a fost pur si simplu EPIC! Nu pot spune ca eram un fan al trupei, insa dupa ce i-am ascultat live, parca regret putin acest lucru. Imbinarea riff-urilor de chitara, a elementelor simfonice si vocea angelica a solistei Simone Simons gâdilã timpanele intr-un mod incredibil de placut, iar daca va temeti ca Epica e doar o alta formatie de symphonic gothic metal va anunt ca multe piese au parte si de fragmente mai dure, insotite de vocea chitaristului Mark Jansen, fondatorul trupei. Sincer, chiar mi-a parut rau ca reprezentia celor de la Epica s-a terminat si mi-a parut rau ca nu am tratat cu mai multa importanta concertul lor. But guess what: asta e! (poate vor reveni in curand pe meleagurile noastre si atunci o sa ma revansez).
Nu prea vreau sa vorbesc despre ultima trupa care a concertat vineri pentru ca ar trebui sa folosesc multe caractere de genul "#@%^*" (if you catch my drift)...deci, Die Toten Hosen (= Pantaloni morti) a fost ultima formatie prezenta vineri seara la ArtMania. O trupa germana (you don't say) cu vechime, clasificata ca si punk...o trupa germana care se pare ca nu stie sa vorbeasca engleza, chiar daca unele fraze au fost rostite la inceput pe limba britanicilor / americanilor: probabil ca solistul a incercat din rasputeri sa comunice cu tot publicul (nu doar cu cel cunoscator de limba germana) si din aceasta cauza a inceput unele fraze pe engleza...insa la jumatatea propozitiei, pe nenea solistul il loveste amnezia si comuta rapid canalul pe Deutsche Welle - adica o ardea pe germana de parca se pregatea sa instaureze al 4-lea Reich...lipsea insa zvastica de pe fundal. Recunosc ca mi-ar fi placut sa inteleg ce tot latra pe scena, pentru ca asta ar fi presupus cunostiinte avansate in germana, ceea ce ar fi fost un bonus pentru mine...dar nu am invatat germana asa ca asta e!
Lasand la o parte aspectul "geopolitic" al formatiei, trupa asta nu prea avea ce cauta in contextul festivalului ArtMania. Se potriveau "ca nuca in perete". Sunt aproape sigur ca prezenta lor in cadrul festivalului s-a datorat colaborarii organizatorilor ArtMania cu cei de la Harley Davidson (Bucuresti), altfel nu-mi explic prezenta nemtilor la festival. Cat despre muzica lor, n-am ce spune pentru ca nu-mi place, nu stiu cu cine sa-i compar si nici nu i-am ascultat. La concertul lor, eu inca mai auzeam vocea angelica a solistei de la Epica si ma pregateam sufleteste pentru ziua de sambata.
A venit si ziua de sambata. Reprezentatiile au inceput mai repede de aceasta data, astfel ca, nu am prins decat ultima parte a concertului finlandezilor de la Poets of the Fall. Insa, pentru ca norocul tine cu cei puternici (si modesti), piesele care le stiam de la acestia si care imi placeau cu adevarat, au fost cantate exact in ultima parte a recitalului, astfel ca nu am regrete. Singura chestie care mi s-a parut aiurea, din partea lor, a fost rugamintea adresata publicului, un fel de "strigati Poets of the Fall!"...really? But why? Lasa-i ca striga ei daca o sa le placa incredibil de mult concertul vostru. Anyway, ma bucur ca am ascultat piesele care ma interesau in mod expres: Late Goodbye si Carnival of Rust. Am chiulit de la concertul Delain, pentru a face o mica escala in "biserica de metal", asa ca nu pot sa ma pronunt asupra recitalului acestora. Daca aveti informatii sau pareri, sariti la comentarii. Am revenit insa la fix din "Metal Church" pentru concertul Edguy si My Dying Bride.
Mi-a placut destul de mult concertul celor de la Edguy mai ales pentru faptul ca au comunicat cu publicul si au fost energici...nici nu se putea altfel, doar e power metal, ce naiba? Culmea culmilor...Edguy sunt tot din germania, insa stiu si engleza, spre deosebire de ultra-nationalistii de la Die Toten Hosen. Socant, nu-i asa? Lasand la o parte ironiile la adresa "pantalonilor morti" (pentru ca nu vreau sa-mi pun fanii lor in cap), Edguy au facut exact ce ma asteptam: au cantat bine, au fost energici si au incalzit atmosfera.
Despre My Dying Bride, mai are rost sa va povestesc? Sunt subiectiv si poate chiar maniac cand vine vorba de trupa britanica, dar ma bucura faptul ca nu sunt singurul care este asa. Credeam ca acestia participa la festival in acest an, pentru a promova noul lor album care este programat pentru lansare in octombrie, insa m-am inselat. Defapt, conform spuselor solostului, acestia au lasat deoparte inregistrarile pentru noul album, pentru a sustine concertul din Sibiu, fapt dovededit si de programul afisat la ei pe site (ArtMania fiind singurul festival la care acestia participa in aceasta perioada). Concertul celor de la My Dying Bride a reprezentat punctul culminant al festivalului pentru mine si nu am fost dezamagit nici o secunda de prestatia acestora. De la tinuta "office" adoptata de Aaron, pana la piesele cantate, nu prea aveai ce minusuri sa gasesti demonstratiei de doom-metal de pe scena. Formatia a cantat piesele sale de rezistenta din intreaga discografie si ce este de apreciat este ca acestea au sunat exact ca pe albume. Evident, concertul s-a terminat prea devreme, pentru mine...insa avem promisiunea ca "in a couple of years" MDB o sa se intoarca pentru a-si promova albumul care sta pregatit pentru lansare.
Cat despre ce-i care se plang ca MDB au participat deja de prea multe ori la acest festival (anul acesta, fiind a 3-a aparitie) nu am ce sa le transmit decat urari de "bine". Personal, incadrez persoanele care au ceva impotriva acestor reveniri, in categoria de "roacheri elitisti si adevarati care nu asculta decat metal adevarat" si sincer, nu vreau sa mai scriu nimic referitor la acestia pentru ca e pacat sa ocup spatiu pe blog cu textul care ar fi dedicat lor.
Si uite asa s-a incheiat inca o editie a festivalului ArtMania. Ca de obicei, sunt lovit de nostalgie cand vad cum Piata Mare a orasului revine la normal si se afunda intr-o liniste aproape deranjanta, perturbata doar de clopotele bisericilor din zona...e un contrast imens fata de cum a fost weekendul concertelor. Nu pot sa ma laud ca am participat la toate editiile ArtMania, dar pot sa ma laud ca nu am fost dezamagit niciodata de editiile la care am participat. Asteptam cu nerabdare meniul pentru anul viitor! Pana atunci, stay metal! \m/
- Buna Vlad!
Da, simt nevoia sa ma prezint, avand in vedere perioada incredibila de cand nu am mai postat aici. Banuiesc ca e destul de trist faptul ca articolul referitor la ArtMania 2011 se afla la doar 9 postari "in spate", insa ma linistesc cu o expresie, pe cat de simpla, pe atat de eficienta: asta e! :D
Banuiesc ca stiti ce trupe au concertat anul acesta la ArtMania 2012, asa ca, dupa cum sugereaza si titlul articolului, in minutele ce urmeaza voi incerca sa-mi dau cu parerea referitor la cum a fost aceasta a 7-a editie a festivalului. In cazul in care nu stiti ce "s-a mancat" la ArtMania anul acesta, aveti aici un articol care va prezinta meniul.
Asa cum am mai spus in materialul de "preview" (adica link-ul de mai sus), editia de anul acesta a festivalului ArtMania se anunta mult mai reusita si mai interesanta decat cea de anul trecut si, intr-un scenariu usor optimist, speram sa fie cel putin la fel de ok ca editia din 2010. Verdictul? Am avut dreptate cu scenariul optimist, ArtMania 2012 mi s-a parut un real succes, lucru care poate fi confirmat de aproape toata lumea care a participat - mai putin de cei care au impresii de "roacher(ã) elitist(ã) si adevarat(ã) care nu asculta decat metal adevarat". Da, au fost si dinastia pe acolo, insa haideti sa ne aducem aminte impreuna de expresia simpla si eficienta mentionata in introducere: asta e!
Planificasem ca ziua de vineri, 10 august sa fie doar o simpla zi de incalzire pentru mine, zi in care sa intru in atmosfera festivalului, zi in care sa vad ce persoane cunoscute participa la festival and so on. Din pacate, am ratat prima trupa care a concertat pe scena principala, Trail of Tears si sincer, regret acest lucru. Insa repertoriul suedezilor de la Deathstars a rezolvat problema. Chiar daca nu i-am ascultat cu atentie, fragmentele de piesa la care am fost atent au sunat bine. A urmat apoi trupa care practic, m-a determinat sa particip si vineri la concerte: Epica. La fel cum sugereaza si numele formatiei, concertul lor a fost pur si simplu EPIC! Nu pot spune ca eram un fan al trupei, insa dupa ce i-am ascultat live, parca regret putin acest lucru. Imbinarea riff-urilor de chitara, a elementelor simfonice si vocea angelica a solistei Simone Simons gâdilã timpanele intr-un mod incredibil de placut, iar daca va temeti ca Epica e doar o alta formatie de symphonic gothic metal va anunt ca multe piese au parte si de fragmente mai dure, insotite de vocea chitaristului Mark Jansen, fondatorul trupei. Sincer, chiar mi-a parut rau ca reprezentia celor de la Epica s-a terminat si mi-a parut rau ca nu am tratat cu mai multa importanta concertul lor. But guess what: asta e! (poate vor reveni in curand pe meleagurile noastre si atunci o sa ma revansez).
Nu prea vreau sa vorbesc despre ultima trupa care a concertat vineri pentru ca ar trebui sa folosesc multe caractere de genul "#@%^*" (if you catch my drift)...deci, Die Toten Hosen (= Pantaloni morti) a fost ultima formatie prezenta vineri seara la ArtMania. O trupa germana (you don't say) cu vechime, clasificata ca si punk...o trupa germana care se pare ca nu stie sa vorbeasca engleza, chiar daca unele fraze au fost rostite la inceput pe limba britanicilor / americanilor: probabil ca solistul a incercat din rasputeri sa comunice cu tot publicul (nu doar cu cel cunoscator de limba germana) si din aceasta cauza a inceput unele fraze pe engleza...insa la jumatatea propozitiei, pe nenea solistul il loveste amnezia si comuta rapid canalul pe Deutsche Welle - adica o ardea pe germana de parca se pregatea sa instaureze al 4-lea Reich...lipsea insa zvastica de pe fundal. Recunosc ca mi-ar fi placut sa inteleg ce tot latra pe scena, pentru ca asta ar fi presupus cunostiinte avansate in germana, ceea ce ar fi fost un bonus pentru mine...dar nu am invatat germana asa ca asta e!
Lasand la o parte aspectul "geopolitic" al formatiei, trupa asta nu prea avea ce cauta in contextul festivalului ArtMania. Se potriveau "ca nuca in perete". Sunt aproape sigur ca prezenta lor in cadrul festivalului s-a datorat colaborarii organizatorilor ArtMania cu cei de la Harley Davidson (Bucuresti), altfel nu-mi explic prezenta nemtilor la festival. Cat despre muzica lor, n-am ce spune pentru ca nu-mi place, nu stiu cu cine sa-i compar si nici nu i-am ascultat. La concertul lor, eu inca mai auzeam vocea angelica a solistei de la Epica si ma pregateam sufleteste pentru ziua de sambata.
A venit si ziua de sambata. Reprezentatiile au inceput mai repede de aceasta data, astfel ca, nu am prins decat ultima parte a concertului finlandezilor de la Poets of the Fall. Insa, pentru ca norocul tine cu cei puternici (si modesti), piesele care le stiam de la acestia si care imi placeau cu adevarat, au fost cantate exact in ultima parte a recitalului, astfel ca nu am regrete. Singura chestie care mi s-a parut aiurea, din partea lor, a fost rugamintea adresata publicului, un fel de "strigati Poets of the Fall!"...really? But why? Lasa-i ca striga ei daca o sa le placa incredibil de mult concertul vostru. Anyway, ma bucur ca am ascultat piesele care ma interesau in mod expres: Late Goodbye si Carnival of Rust. Am chiulit de la concertul Delain, pentru a face o mica escala in "biserica de metal", asa ca nu pot sa ma pronunt asupra recitalului acestora. Daca aveti informatii sau pareri, sariti la comentarii. Am revenit insa la fix din "Metal Church" pentru concertul Edguy si My Dying Bride.
Mi-a placut destul de mult concertul celor de la Edguy mai ales pentru faptul ca au comunicat cu publicul si au fost energici...nici nu se putea altfel, doar e power metal, ce naiba? Culmea culmilor...Edguy sunt tot din germania, insa stiu si engleza, spre deosebire de ultra-nationalistii de la Die Toten Hosen. Socant, nu-i asa? Lasand la o parte ironiile la adresa "pantalonilor morti" (pentru ca nu vreau sa-mi pun fanii lor in cap), Edguy au facut exact ce ma asteptam: au cantat bine, au fost energici si au incalzit atmosfera.
Despre My Dying Bride, mai are rost sa va povestesc? Sunt subiectiv si poate chiar maniac cand vine vorba de trupa britanica, dar ma bucura faptul ca nu sunt singurul care este asa. Credeam ca acestia participa la festival in acest an, pentru a promova noul lor album care este programat pentru lansare in octombrie, insa m-am inselat. Defapt, conform spuselor solostului, acestia au lasat deoparte inregistrarile pentru noul album, pentru a sustine concertul din Sibiu, fapt dovededit si de programul afisat la ei pe site (ArtMania fiind singurul festival la care acestia participa in aceasta perioada). Concertul celor de la My Dying Bride a reprezentat punctul culminant al festivalului pentru mine si nu am fost dezamagit nici o secunda de prestatia acestora. De la tinuta "office" adoptata de Aaron, pana la piesele cantate, nu prea aveai ce minusuri sa gasesti demonstratiei de doom-metal de pe scena. Formatia a cantat piesele sale de rezistenta din intreaga discografie si ce este de apreciat este ca acestea au sunat exact ca pe albume. Evident, concertul s-a terminat prea devreme, pentru mine...insa avem promisiunea ca "in a couple of years" MDB o sa se intoarca pentru a-si promova albumul care sta pregatit pentru lansare.
Cat despre ce-i care se plang ca MDB au participat deja de prea multe ori la acest festival (anul acesta, fiind a 3-a aparitie) nu am ce sa le transmit decat urari de "bine". Personal, incadrez persoanele care au ceva impotriva acestor reveniri, in categoria de "roacheri elitisti si adevarati care nu asculta decat metal adevarat" si sincer, nu vreau sa mai scriu nimic referitor la acestia pentru ca e pacat sa ocup spatiu pe blog cu textul care ar fi dedicat lor.
Si uite asa s-a incheiat inca o editie a festivalului ArtMania. Ca de obicei, sunt lovit de nostalgie cand vad cum Piata Mare a orasului revine la normal si se afunda intr-o liniste aproape deranjanta, perturbata doar de clopotele bisericilor din zona...e un contrast imens fata de cum a fost weekendul concertelor. Nu pot sa ma laud ca am participat la toate editiile ArtMania, dar pot sa ma laud ca nu am fost dezamagit niciodata de editiile la care am participat. Asteptam cu nerabdare meniul pentru anul viitor! Pana atunci, stay metal! \m/
